Pescărușul albastru din Noua Guinee (Dacelo novaeguineae) este o pasăre fascinantă și unică, fiind cea mai mare specie de pescăruș din lume.
Habitatul și distribuția pescărușului albastru
Pescarusul albastru din Noua Guinee este o specie intalnita si in regiunile impadurite din Noua Zeeelanda, Tasmania, estul, vestul si sud-estul Australiei. Este cea mai mare specie de pescarus din lume si impresioneaza prin tipatul sau puternic, aspru si ragusit, care se aseamana cu un fel de ,,ku-ku-ku – ka-ka-ka” pe care il scoate frecvent in timpul zborului, mai ales in zorii zilei si orele tarzii in amurg. Se diferentiaza de alte specii de pescarusi si aici ne referim la cele acvatice prin faptul ca vaneaza pe uscat.
Dieta și comportamentul de vânătoare
Prada sa (formata di melci, insecte, reptile, mici pasari si broaste) este asteptata cu rabdare si calm, in liniste, intr-un loc deschis si apoi prinsa printr-o miscare brusca cu ciocul larg deschis. Daca prada este mica o zdrobeste cu usurinta in cioc, insa daca este mai mare are obiceiul sa o tina in cioc si sa o izbeasca cu forta de pietre sau crengile copacilor pana ce aceasta moare. Apoi rupe bucati din ea cu ciocul ascutit si o mananca tacticos.
Caracteristicile fizice ale pescărușului albastru din Noua Guinee
Are lungimea corpului de 42 cm si greutatea de aproximativ 350 g. Penajul masculului este similar cu al femelei, cele doua pasari difera doar prin marimea corpului, mai mare la genul feminin. Pe partea dorsala a corpului penajul este in nuante de culori maronii-inchise, pe laterale este alb-fumuriu, iar pe partea ventrala este alb. Aripile sunt maronii cu pete albastrui, iar coada in rosu si portocaliu cu dungi transversale in nuante castanii.
Pe cap apar dungi albe si negre, la ochi apare cate o zona neagra specifica acestei specii. Ochii sunt mari, pozitionati de o parte si de alta capului, foarte aproape de baza ciocului, au irisul de culoare inchisa maronie. Ciocul este drept, robust, puternic si are un colorit mai inchis pe partea superioara uneori chiar negru si mai deschis pe cea inferioara, galben sau maroniu-deschis. Picioarele sunt scurte si subtiri, in nuanta deschisa.
Reproducerea și creșterea puilor
In perioada clocitului femela isi face cuibul la baza trunchiurilor copacilor, in musuroaiele de termite. Dupa imperechere femela depune in cuib 3 oua care sunt clocite fara ajutorul masculului, acesta doar isi manifesta puternic instinctul teritorial, pazeste zona si cuibul de eventualii intrusi. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt hraniti cu insecte si larve de insecte de ambii parinti.
Speranta de viata la pescarusul albastru din Noua Guinee este de 20-25 de ani.
Pescarusul albastru din Noua Guinee este o pasare nemigratoare, are denumirea stiintifica de Dacelo novaeguineae, face parte din ordinul Coraciiformes, familia Halcyonidae si nu este pe cale de disparitie.
Adaptările unice ale pescărușului albastru din Noua Guinee
Pescărușul albastru din Noua Guinee are o serie de adaptări care îl fac un vânător eficient pe uscat. Ciocul său robust, lung de aproximativ 10 cm, este perfect pentru a prinde și zdrobi prada. Această pasăre utilizează o tehnică de vânătoare numită „așteptare și atac”, rămânând nemișcată până când observă mișcarea prăzii, pe care o prinde rapid cu ciocul său puternic.
În plus, pescărușul are capacitatea de a-și mișca capul în unghiuri largi, ceea ce îi permite să urmărească prada chiar și în vegetația densă. Dacă prada este prea mare pentru a fi înghițită, pescărușul o lovește repetat de crengile copacilor sau de pietre pentru a o ucide.
Video – Pescarusul albastru din Noua Guinee (Dacelo novaeguineae):
