Peştera Munticelu se află la ieşirea din Cheile Bicazului, pe versantul din stânga al râului Bistriţa, în baza calcaroasă Surduc – Munticelu. Este una dintre cele mai frumoase peşteri din această zonă, drumul până la ea fiind şi el unul pitoresc. De asemenea, este văzută drept cea mai importantă peşteră din Moldova, din punct de vedere ştiinţific.
Peştera este cunoscută şi sub numele de Peştera Ghiocelu, denumire datorată împrejurimilor în care a fost descoperită: în anul 1973, un grup de copii a plecat să culeagă ghiocei, iar pe drum a găsit această peşteră.
Traseul spre peşteră, care durează 45 de minute, începe de la cariera Surduc, aflată la 250 de metri de Cheile Șugăului. Drumul, deşi deosebit de frumos, nu este foarte uşor: se urcă pe serpentine şi apoi se merge pe un traseu foarte abrupt până la altitudinea de 300 de metri.
Peştera Munticelu nu face parte din categoria celor mai lungi peşteri din ţară, ea având doar 120 de metri, însă impresionează prin formaţiunile stalagmitice, precum şi prin morfologie. Intrarea în peşteră are doar 1.5 metri, iar până la sala principală se merge pe un culoar lung de zece metri. Sala mare, de altfel şi singura din peşteră, are o înălţime de aproximativ 5 metri şi o lungime de 30 de metri.
Aceasta iese în evidenţă în special prin „pădurea” de stalagmite lumânare, care, în anul 1973, când a fost găsită peşteră, reprezenta cea mai mare densitate de astfel de stalagmite din România.
Stalagmitele lumânare se dezvoltă în alte condiţii faţă de celelalte tipuri de stalagmite: le trebuie o alimentare nu abundentă, dar constantă, picătura de apă depunând tot calcitul pe care îl deţine pe vârful stalagmitei. Astfel, stalagmitele se dezvoltă numai pe verticală, grosimea lor fiind foarte mică (câţiva centimetri).
Peştera Munticelu a fost cartografiată prima dată imediat după ce a fost descoperită, harta atrăgând numeroşi vizitatori încă de la prima publicare. Din păcate, promovarea ei nu a fost neapărat de bun augur: pentru că a durat până s-au luat măsurile de protecţie şi amenajare, mulţi dintre cei care au vizitat peştera au stricat-o. De exemplu, în anii 1970, în peşteră, se întâlneau stalagmite lumânare şi de 3 metri lungime, însă acestea au fost sparte.
Cei care vor să viziteze Peştera Munticelu nu au nevoie de echipament special, pentru că are un grad uşor de dificultate. Vizita durează în jur de 30 de minute.
Biodiversitatea peșterii este remarcabilă, găzduind specii de lilieci și nevertebrate adaptate la viața în întuneric. Această diversitate biologică oferă un teren fertil pentru cercetări științifice, contribuind la înțelegerea ecosistemelor subterane.
Peștera este nu doar un laborator natural pentru studii geologice și biologice, dar și un refugiu pentru aventurierii care caută liniștea și frumusețea sălbatică departe de zgomotul cotidian. Aici, turiștii pot experimenta frumusețea autentică a naturii, într-un cadru aproape neschimbat de milenii.
