Piața Ferdinand este configurată din mai multe monumente culturale și de artă cu numeroase stiluri arhitecturale – clasicist, neoclasicist, eclectic, secession.
Edificiul arhitectural care domină Piața Ferdinand prin stilul său eclectic este Teatrul de Stat „Regina Maria”, construit în anul anul 1900, de arhitecţii Fellner şi Helmer. Fațada este decorată cu elemente neoclasice, neorenascentiste, iar în interior predomină stilul neobaroc și secession.
După finalizarea lucrărilor la Teatrul de Stat, în anul 1900, au început lucrările de ridicare a clădirii Bazarului, ce are faţada principală pe strada Republicii. O clădire masivă, dominată de simetrie și de un impozant frontispiciu, realizată în stil eclectic.
Frontul vestic este dominat de trei clădiri printre care și Hotelul Astoria situat la intersecţia Pieții Ferdinand cu strada Teatrului, care este realizat în stil ecletic. Era locul preferat de întâlnire al scriitorilor, poeților precum: Ady Endre, Octavian Goga, Zaharia Stancu, Ovidiu Cotruș, Gheorghe Grigurcu, Alexandru Andritoiu și Radu Enescu.
În apropierea Hotelului Astoria, se află Hotelul Transilvania, construit între anii 1903-1904 în stil eclectic, cu puternice amprente conferite de stilul secession, după planurile arhitectului orădean Guttman Jozsef. În continuare, se află Casa de Economii a Comitatului, de asemenea construită în stil eclectic.
Pe partea opusă, frontul sud-estic a pieței se află Palatu Levay, situat pe malul Crișului Repede. Construit între anii 1892 – 1894 în stil clasic cu unele elemente constructive de eclectismul timpuriu.
Ultimul monument arhitectural din Piața Ferdinand este Casa Poynar situată la intersecţia Pieţei Ferdinand cu strada Grigorescu, vizavi de hotelul Rimanóczy. Clădirea prezintă numeroase elemente specifice stilului secession, precum consolele si frontoanele curbe, decorul vegetal şi zoomorf, butoanele decorative, dar predominând elementele eclectice.
De-a lungul anilor, Piața Ferdinand a fost martoră la multe evenimente importante, devenind un simbol al rezistenței culturale și a identității orădene. Este un loc unde trecutul întâlnește prezentul în cel mai natural mod posibil.
