San Marco, centrul Veneției, este dominat de două fabuloase construcții încărcate de istorie: Palatul Dogilor și Turnul Campanila. Pentru a le putea vedea, turiștii sunt sfătuiți să își rezerve bilete online, căci este imposibil de stat la coada ce se formează zilnic. Dacă ai rezervare, nu te mai așezi chiar în spatele cozii celei mari, ci beneficiezi de o coadă separată, ceva mai scurtă.
Palatul Dogilor este o clădire bijuterie, de o formă oarecum neobișnuită pentru stilul arhitectural venețian. Dincolo de sculpturi ce dau aspectul unei broderii în piatră, Palatul Dogilor din Veneția nu are cupole, turnuri sau balcoane rotunde, ci duce cu gândul la eleganța caldă, misterioasă a clădirilor orientale. De altfel, aspectul său ar fi fost influențat parțial și de stilul cochet al unor construcții otomane. Are formă dreptunghiulară, iar farmecul deosebit este dat de balconul ce înconjoară palatul precum un cordon de dantelă, sprijinindu-se pe coloane prevăzute la capătul superior cu rozete pe cât de simple, pe atât de delicate, de forma trifoiului cu 4 foi. Etajul superior este sobru, învăluit într-un mozaic lipsit de sculpturi, însă acoperișul este prevăzut cu multe arce ascuțite, ce dau un aspect aparte construcției.
În colțuri, au fost amplasate sculpturi uriașe, inspirate de personaje și secvențe biblice – Căderea în păcat a lui Adam și Eva, Beția lui Noe și Judecata regelui Solomon.
Fațada exterioară a Palatului Dogilor este îmbrăcată în marmură de culoare roz și albă, strălucind îmbietor. Ca stil arhitectural, clădirea reflectă stilul gotic venețian, cu unele accente bizantine, combinația datorându-se etapelor de construire, renovare și extindere ce au avut loc în perioade de timp foarte diferite.
Palatul Dogilor din Veneția e prevăzut cu două intrări, Porta della Carta (poarta de ceremonii) și Porta del Frumento. Parterul palatului este marcat de arcade albe, splendide, ce inspiră mister și eleganță. Deasupra intrării principale este sculptat Apostolul Marcu; un nivel mai jos este reprezentat sub forma unei alte sublime sculpturi un doge îngenunchiat înaintea leului înaripat al Apostolului Marcu.
Interesant este că fațada sudică a Palatului Dogilor e străjuită de două coloane enorme ce marchează intrarea în orașul Veneția a celor veniți de pe apă. Una dintre coloane este denumită Coloana lui Marcu și are în vârf o sculptură impresionantă ce înfățișează același leu al apostolului, pe când a doua coloană este denumită Sfântul Teodor, având în vârf statuia acestui al doilea patron al orașului. Ambele coloane au fost realizate în marmură și aduse în secolul XII tocmai din Liban. Sculpturile din vârf au fost însă adăugate de artiștii venețieni. În prezent, columna lui Teodor ce străjuiește piața centrală este o copie fidelă în timp ce originalul a fost mutat la interiorul palatului Dogilor, ca piesă de muzeu.
Cu toate că reprezintă o construcție monumentală, palatul Dogilor surprinde prin sobrietate și simplitate, prin forme și unghiuri drepte și chiar prin faptul că ornamentele sculpturale nu sunt atât de numeroase și bogate în detalii precum în cazul bisericii San Marco, aflată (aparent) câțiva pași mai încolo.
Din punct de vedere istoric, Palatul Dogilor a fost construit inițial în secolul al IX-lea, ca reședință a dogilor, conducătorii Republicii Venețiene, însă a trecut prin mai multe etape de reconstruire și extindere, din pricina celor care au simțit nevoia să își lase și ei amprenta în istoria arhitecturală a pieței San Marco. În trei rânduri, palatul a fost avariat și de incendii.
De istoria romantică a palatului se leagă și numele lui Casanova. Acesta a fost întemnițat în închisoarea Palatului Dogilor, dar a reușit să evadeze. Între temniță și palatul propriu zis se află celebra Punte a suspinelor, construită în secolul XVII peste canalul de apă ce separă clădirea Palatului Dogilor de clădirea închisorii. Celebra denumire a primit-o abia 200 de ani mai târziu, printr-un poem al Lordului Byron.
Palatul Dogilor a funcționat secole la rând ca reședință oficială a dogilor venețieni. Așa se explică farmecul maiestuos al fațadelor de la exterior, dar și fastul de la interior. Tocmai datorită frumuseții sale, Palatul Dogilor a fost demn de a adăposti în sălile sale câteva dintre lucrările de artă cele mai faimoase ale lumii, semnate de artiști italieni în special. Interiorul acestui palat dispune de adevărate obiective turistice interioare, sub forma Scării de Aur, Muzeului Operei, Apartamentelor dogilor sau Sălii Armelor. Din păcate, nu am apucat să le văd cu ochii mei. În prezent, Palatul Dogilor aparține statului italian, nu vreunui stră-stră-stră-strănepot de doge, și are rolul de muzeu al orașului Veneția.
Turnul Campanile este denumit și Turnul cu Clopot, iar vederea lui copleșește orice turist. Are o înălțime amețitoare, aproape că nu poate fi cuprins cu vederea decât de la depărtare, măsurând 99 de metri și dominând piața San Marco. Cu toate că structura lui e plină de grație, turnul Campanile umbrește construcția fastuoasă a bazilicii San Marco și chiar și Palatul Dogilor. A fost construit în secolul IX și oferea o panoramă fantastică asupra orașului Veneția, lagunei și chiar a insulelor învecinate. Însă în anul 1900 s-a prăbușit pe neașteptate. Arhitecții au reușit să îl reconstituie în manieră fidelă, astfel că cine nu cunoaște acest detaliu nu are cum să facă diferența între actuala construcție și restul construcțiilor foarte vechi din piața San Marco.
Pe mine m-a impresionat în mod special parterul turnului Campanile, intrarea marcată de o serie de sculpturi în piatră absolut sublime. Deși la o primă vedere, pare un turn destul de simplu, îmbrăcat în cărămidă de culoare roșie, spre vârf turnul Campanile dispune de o galerie cu arcade, sprijinită pe coloane în spatele cărora se află adăpostite cinci clopote.
Acestea aveau rolul de a anunța diverse evenimente venețienilor – război, moartea unui doge, celebrarea sărbătorilor, execuțiile, întrunirile Senatului, începutul și sfârșitul unei zile obișnuite. Deasupra micuței galerii se află efigii ce reprezintă simbolurile orașului Veneția: o reprezentare feminină a virtuții Justiției, sub forma unei femei ce ține o balanță aurită, și reprezentarea Sfântului Marcu, sub forma leului său înaripat. Acoperișul turnului a primit forma unei piramide, iar în vârful turnului strălucește în lumina soarelui o giruetă care îl înfățișează pe Arhanghelul Gavriil. Ar fi chiar turnată în aur pur.
Palatul San Marco și Turnul cu Clopot reprezintă doar o parte a simbolurilor orașului Veneția. Despre restul minunilor arhitecturale voi scrie în alte articole.
