Pictori celebri din perioada expresionismului și influența lor

Perioada expresionismului vizeaza inceputul secolului al XX-lea, cand in pictura germana, mai intai, si apoi in literatura, se cristalizeaza o miscare culturala modernista, care exprima, in diverse forme, starea de spirit a epocii, de dinaintea si de dupa Primul Razboi Mondial. Termenul „expresionism” atrage atentia pentru prima data in 1911, cand este folosit intr-un eseu al esteticianului german Wilhelm Worringer, – „Despre dezvoltarea istorica a picturii moderne”- publicat in revista „Der Sturm” („Furtuna”), dar si in anuntul unei expozitii de pictura avangardista apartinand grupului „Calaretul albastru”, printre artistii mentionati aflandu-se Oskar Kokoschka si Franz Flaum.

Generatia expresionista (nascuta, dupa cum spun criticii de arta, la Dresda si Munchen) nu si-a propus numai innoirea artei, ci si a omului insusi. Intr-un manifest artistic expresionist de la Dresda, se spunea: „Ii chemam laolalta pe toti tinerii care, asemenea noua, poarta in ei viitorul; vrem sa dobandim deplina libertate a vietii, opusa confortabilei atitudini a celor mai varstnici. Oricine consemneaza direct si fara falsificari forta care ne indeamna sa cream e unul de-al nostri”. Peste cativa ani, unul dintre acesti tineri isi va aminti: „Eram fascinati de propriile noastre idealuri. In cafenele, pe strada, in atelier, zi si noapte, eram in „mars”, intr-un ritm furtunos, vrand sa sondam insondabilul: poeti, pictori, muzicieni, muncind impreuna sa cream arta secolului, o arta incomparabila”.

In constiinta iubitorilor de arta, perioada expresionismului a ramas ca un timp al elanurilor dramatice, al halucinatiei, al perceptiilor apocaliptice, al emotiilor intense, al subiectivitatii, o estetica a „strigatului”. Este celebru unul dintre tablourile expresioniste apartinand pictorului norvegian Edvard Munch, „Tipatul”, in care, partea centrala este ocupata de imaginea unei guri enorme, dand senzatia de strigat disperat, exprimand astfel, in cea mai autentica maniera, nelinistea existentiala afirmata cu atata insistenta in perioada expresionismului. Faptul ca aceste idei au prins radacini mai intai pe terenul picturii si al graficii se explica prin mai marea libertate pe care, in general, o ofera artele vizuale, in comparatie cu celelalte.

Chiar daca expresionismul a fost o grupare de artisti foarte eterogena, totusi, in pictura, cel putin (spre deosebire de celelalte arte), se pot constata cateva etape. Expresionismul a aparut ca o reactie la impresionismul francez, dar, paradoxal, impresionistul, fauvistul, cubistul (fauvism, cubism- curente avangardiste) Vincent Van Gogh este considerat precursorul noului curent, din momentul in care a optat pentru o abstractizare a temelor abordate in picturile sale. Tot el ii influenteaza semnificativ si pe pictorii din prima perioada expresionista, gruparea „Die Brucke” („Podul”), din care faceau parte Emil Nolde (cu celebrele „Peisaj cu mlastina” (1916), „Barca la pescuit”, „Rastignirea” etc), Erich Heckel („Peisaj din Dresda”), August Macke, cu o serie de portrete, Kirchner („Scoala de dans”) etc. Dincolo de aspectele care ii individualizeaza ca artisti, acesti pictori expresionisti au in comun gustul pentru culorile contrastante, pentru liniile discontinue, pentru stilizarea portretelor, pentru atmosfera sumbra, tenebroasa.

Al doilea moment (si cel mai important) in evolutia acestui curent este marcat de gruparea „Der Blaue Reiter” („Calaretul albastru”) din care faceau parte cei care au devenit pictori celebri din perioada expresionista : marele Kandinsky, Franz Marc, Paul Klee, precum si o parte dintre cei care apartinusera gruparii anterioare („Podul”).

Autoritatea incontestabila a gruparii este reprezentata de Kandinsky (originar din Moscova, dar stabilit in Franta), el este cel care da si denumirea acestui nou nucleu expresionist- „Calaretul albastru” (dupa titlul uneia dintre lucrarile sale, in care imaginea calaretului este sugerata prin cateva tuse, renuntandu-se la toate detaliile care ar fi apropiat aceasta reprezentare de realitate). De altfel, Kandinsky este considerat si fondatorul artei abstracte („Compozitie VII”-1913, este considerata a fi prima pictura abstracta din lume), concept pe care l-a si teoretizat intr-o lucrare, „Pictura ca arta pura” (1913), in care sustine ca pictura este o lume in sine, o realitate separata de cea in care traim, este un fel de a fi. Tocmai de aceea, putine dintre operele sale plastice contin portrete si, chiar si atunci, acestea sunt stilizate la maximum. Foarte cunoscute sunt picturi precum: „Albastru”, „Linie alba”, „Compozitie VIII”, „Inaltare”, „Linii negre”, „Cercuri”, „Acuarela cu trei puncte”, „Cuplu calarind” etc.

Franz Marc avea in comun cu Kandinsky nu numai o anume viziune asupra misiunii artei, ci si pasiunea pentru cai. Frantz Marc va picta si el „Calul albastru”, dar si alte tablouri cu teme animaliere, carora le asociaza ideea de bine, de adevar si frumos, precum si peisaje: „Tanara cu pisica”, „Elefant”, „Maimute libere”, „Vulpea albastra”, „In ploaie”, „Visul” s.a.m.d.

Si elvetianul Paul Klee, unul dintre pictorii celebri ai expresionismului, opteaza pentru abstractizare, multe dintre tablourile sale nascandu-se din dezvoltarea unui punct, a unei linii sau sageti, in jurul carora artistul construieste peisaje acvatice, terestre, diverse forme geometrice, ca in „Eros”, „Inlantuirea”, „Peisaj cu copil”, „Castel in Spania” etc. Spre sfarsitul vietii, apropierea celui de-al doilea razboi mondial, dar si starea precara de sanatate au determinat o accentuare a angoaselor pe care le-a transpus in ” Moartea si focul”, „Inger inca feminin”, „Explozie de teama”. Paul Klee nu a ramas indiferent nici la influentele psihanalizei lui Freud si Young, tot mai in voga la vremea respectiva.

Pictori celebri din perioada expresionismului au fost si austriecii Oscar Kokoschka si Gustave Klimt. Kokoschka este unul dintre cei mai originali si indrazneti artisti, autor de peisaje si portrete noncorformiste, uneori foarte diferite ca maniera: „Autoportret”, „Femeia marii”, „Calaretul si barca cu panze”, „Nud de adolescent” „Adolescenti visatori” etc. Gustave Klimt este cunoscut prin „Sarutul”, „Salomeea”, „Iudita”, „Cele trei varste ale unei doamne”.

Dupa 1930, pictorii celebri din perioada expresionismului, scriitorii (in special dramaturgi), pierd teren, cercurile politice naziste considerandu-i periculosi, le confisca operele, ii exclud din expozitii si mezee, din viata culturala, dar ecourile miscarii pe care au promovat-o ajung si peste ocean, in Statele Unite ale Americii („expresionistii abstracti din SUA”). In spatiul european, metamorfozele pe care le-au produs la nivelul gandirii artistice vor schimba fundamental estetica moderna.