Pictorul Bridget Riley este una dintre cei mai reprezentative artiste pentru arta optica. Nascuta in Anglia, in Capitala acestei tari, ea este foarte apreciata pentru tablourile realizate in doua culori, negru si alb, in ulei. Modelele prezentate de ea sunt cunoscute pentru iluziile optice pe care le provoaca privitorilor, de aceea curentul promovat de Riley numindu-se Optical Art.
Pictorul a studiat la Colegiul Regal de Arta la mijlocul deceniului al cincilea din secolul trecut. In aceasta perioada, ea a realizat opere care se caracterizau printr-un profund accent impresionist. A mai trebuit sa mai treaca alti cativa ani pana cand artista isi va dezvolta propriul stil.
Formele sale in alb si in negru, la care s-a folosit uleiul pe panza, dau impresia unei miscari continue a imaginilor, de aceea cauzand iluzii optice. Cele mai importante lucrari ale sale, precum „Miscarea in carouri”, „Pierderea”, „Negru pe alb” sau „Cataracta” au toate calitatile de mai sus si de aceea se numara printre cele mai apreciate opere ale pictoritei.
O alta trasatura distinctiva pentru lucrarile lui Riley este aceea ca publicul sau tinta trebuie sa descifreze de unul singur operele artistei. Cu toate ca acestea au primit cate un nume, privitorii trebuie sa-si proiecteze in minte ceea ce cred ca ele pot semnifica, intrucat titlurile sunt fie foarte vagi, fie nu au nicio legatura cu operele. Acest lucru este valabil pentru majoritatea lucrarilor in ulei ale pictoritei. Astfel, implicarea audientei in intelegerea lucrarilor este vitala pentru picturile lui Bridget Riley, succesul acestora depinzand exclusiv de cum anume intelege el opera de arta.
Prima expozitie in care publicul era antrenat in mod direct in intelegerea mecanismelor din spatele picturilor a avut loc in 1965 la un muzeu din New York. Cu trei ani mai devreme, artista avusese parte de prima sa expozitie, la Londra. Cu toate ca au mai existat multe alte astfel de prezentari ale operelor sale, cea din 1965 a deschis calea catre stabilirea unei noi relatii intre artisti si publicul lor.
La sfarsitul deceniului al saselea din secoulul trecut, Riley a hotarat sa-si schimbe stilul. Astfel, ea a introdus mai multe culori in lucrarile sale. Mai multe lucrari, printre care si „Imnul satisfactiei”, „Albastru”, „Auriu”, „Fete”, „Carnaval”, „Impadurit” sau „Ecou” poarta aceasta caracteristica. O sursa de inspiratie pentru operele de mai sus o reprezinta multiplele calatorii in lume pe care ea le-a facut in anii ’70. Locurile vizitate in Egipt, dar si cele din Europa au marcat-o profund si au facut-o sa hotarasca sa-si schimbe viziunea despre arta. Astfel, de la cele doua culori utilizate pana in 1967 (albul si negrul), ea a inceput sa adauge albastrul, rosul sau verdele.
In 1968, Bridget Riley primeste Premiul Internationale pentru Pictura, in Italia, la Venetia. In acest fel, ea devine prima femeie care primeste aceasta distinctie in epoca moderna, o performanta deloc usor de realizat.
In anul 1983, ea va crea designul interior al unui spital din Liverpool si tot in acea perioada va incepe sa faca decorurile pentru cateva piese de teatru. Ultimii douazeci de ani si i-a petrecut realizand opere mult mai vii si mai colorate, renuntand aproape definitiv la albul si negrul care i-au caracterizat prima perioada a creatiei sale.
Cu toate ca pentru o lunga perioada de timp, Bridget a fost privita precum una dintre cele mai abstracte artiste britanice, din cauza trasaturilor geometrice ale lucrarilor ei, in prezent ea se numara printre cele mai apreciate pictorite din Insula. In anul 1989 va avea loc o expozitie sepcial dedicata ei, la Galeria de Arta din Londra, unde Riley fusese mai intai studenta si mai apoi unde lucrase o parte din viata ei. Aceasta expozitie i-a ajutat pe mai multi iubitori de arta sa inteleaga modul in care influentele renascentiste si cel baroc au fost asimilate de catre Bridget si felul in care ele au fost utilizate in transpunerea tablourilor sale.
In concluzie, artista este una dintre cele mai importante personalitati din aceasta industrie si printre cele mai importante adepte ale miscarii Iluziei optice in pictura. Lucrarile sale au reprezentat o sursa de inspriatie pentru o multime de alti pasionati, iar modul in care operele au fost realizate stau marturie a talentului ei uimitor in a crea imagini in miscare, ce nu sunt, nici pe departe, ceea ce par a fi. Desi si-a atras si o suita de critici, nimeni nu poate nega rolul hotarator al creatiilor sale in istoria artei moderne. Multitudinea de expozitii cu picturile ei, care au loc chiar si in aceasta perioada peste tot in Europa si nu numai, reprezinta dovada concludenta ca lucrarile sale au fost apreciate, sunt apreciate si vor ramane apreciate de catre iubitorii de arta de pretutindeni.
