Pictorul Caravaggio si tenebrismul

Pictorul Caravaggio, a carui tehnica revolutionara ce poarta denumirea de tenebrism sau dramatism (adica o iluminare selectiva a formelor din umbrele foarte puternice) a devenit o marca a picturii baroce, s-a nascut la 29 septmbrie 1571, in Milano. Tatal sau, Fermo Merisi, era arhitectul marchizului de Caravaggio si moare cand pictorul avea doar frageda varsta de 11 ani. In acelasi an, Caravaggio devine ucenicul pictorului Simone Peterzano. Intre anii 1588 si 1592, artistul pleaca la Roma, fiind, in acel moment, un foarte talentat cunoscator al tehnicilor picturale, intelegand pe deplin stilurile pictorilor lombarzi si venetieni.

Odata ajuns la Roma, pictorul Caravaggio traieste in concordanta cu temperamentul sau, fiind practic o personalitate fara scop, cu inclinatii evidente catre anarhie si antitraditionalism. In aceasta perioada ajunge ucenicul unor pictori mult mai slab pregatiti decat el, si mult mai netalentati, intr-o disperata nevoie de bani si nevoit sa se mute constant din atelier in atelier.

Ajuns la limita suportabilitatii, in anul 1595, Caravaggio se decide sa-si vanda tablourile prin intermediul unui dealer de arta, Maestro Valentino, care aduce lucrarile lui Caravaggio in atentia cardinalului Francesco del Monte, un prelat cu foarte mare influenta pe langa Papa. In ciuda conditiilor materiale precare oferite de del Monte, pictorul Caravaggio realizeaza pentru acesta un numar de 40 de picturi, subiectul central fiind baieti aflati la varsta adolescentei, picturile sale reprezentative pentru aceasta perioada fiind “Baiatul cu un cos de fructe”, din 1593, “Tanarul Bacchus”, din acelasi an, si “Petrecerea Muzicala”.

In anul 1597, cel mai probabil prin intermediul agentiei lui del Monte, Caravaggio este angajat sa realizeze decorarea capelei Contarelli, din biserica San Luigi dei Francesi din Roma. Acest important nou loc de munca il face ca, la varsta de 24 de ani, sa fie un pictor cu clienti foarte bogati, ce beneficia de protectia unor oameni foarte influenti. Intre 1598-1601, a realizat si picturile ramase celebre, ca “Sfantul Matei si ingerul”, “Chemarea Sfantului Matei” si “Martiriul Sfantului Matei”, in care pictorul Caravaggio mizeaza pe uimirea publicului, prin viziunea inovatoare potrivit careia Sfantul Matei era reprezentat ca avand constitutia unui simplu muncitor, cu picioare foarte mari, care pareau ca ies din tablou, incrucisate ciudat, destul de vulgar, motiv pentru care au trebuit refacute.

Aceste trei picturi, realizate pentru capela Contarelli, au marcat preocuparile artistice ale lui Caravaggio, care s-a dedicat, in totalitate, picturii temelor religioase. La incheierea lucrarilor, in anul 1602, pe vremea cand artistul avea mai putin de 30 de ani, Caravaggio era, practic, coplesit de comenzi private si ecleziastice, surclasandu-si, de departe, orice competitor. Din aceasta perioada, lucrarile sale marcante raman “Crucificarea Sfantului Petru”, “Moartea Virginei”,”Inmormantarea lui Hristos”. Lucrarea “Moartea Virginei” a fost refuzata de catre carmelite, din cauza picioarelor redate ca fiind murdare si ale abdomenului usor marit ca volum, motiv pentru care, la sfatul lui Rubens, pictorul Caravaggio vinde lucrarea ducelui de Mantua, care o prezinta comunitatii de pictori din Roma, in 1607, inainte de a o muta definitiv in Mantua.

In acest rastimp, artisti, oameni de cultura si inalti prelati erau absolut fascinati de talentul si indemanarea lui Caravaggio, a carui reputatie a crescut vertiginos, transformandu-se in motiv de invidie. In anul 1606, in urma unei dispute violente din cadrul unui meci de tenis, Caravaggio il ucide pe Ranuccio Tomassoni, motiv pentru care, ranit si inspaimantat de eventualele consecinte ale faptei sale, se refugiaza la rudele indepartate ale marchizului de Caravaggio.

Devine un fugar, fiind nevoit sa se mute dintr-un loc in altul, pentru a se putea ascunde, iar in anul 1607, se stabileste in Napoli, unde ramane pentru o perioada mai lunga si unde picteaza pentru pictorul flamand Louis Finson, “Cele sapte munci ale milei” din capela Monte della Misericordia. In aceasta lucrare a pictorului Caravaggio este imposibil de separat conexiunea foarte puternica dintre starea sa disperata si natura intunecoasa si nelinistita a picturii, fiind, de altfel, si prima dovada a schimbarii de stil pictural ce avea sa vina.

In octombrie 1608, pictorul se refugiaza in Siracuza, unde faima il insoteste, aici pictand si ultima capodopera tragica – “Inmormantarea Sfintei Lucia”, din capela biericii Santa Lucia. In anul 1609, ajunge in Mesina, unde picteaza “Invierea lui Lazar”. Toate lucrarile lui Caravaggio evidentiza o sensibilitate si o delicatete a emotiilor inconfundabile, ultimele chiar cu mult mai intense decat cele din 1602.

Pictorii care au ajuns sa-i imite stilul erau cunoscuti in epoca sub denumirea de “caravaggisti”. Influenta pictorului Caravaggio in Roma a fost remarcabila, dar de scurta durata, aceasta rezistand pana inspre anul 1620. Printre cei care i-au adoptat stilul foarte modern se numara Orazio Gentileschi, Artemisia Gentileschi si lordul spaniol José de Ribera, in Italia, iar in afara Italiei, pictorii olandezi Hendrick Terbrugghen, Gerrit van Honthorst si Dirck van Baburen au facut din orasul Utrecht un important centru, indepartat geografic, al “caravaggism-ului”. Cel mai important artist care a fost influentat de tehnica lui Caravaggioa fost francezul Georges de La Tour, chiar daca ecouri ale stilului sau se pot observa si in operele unor giganti ca Rembrandt van Rijn si Diego Velasquez.