Pictorul Corneliu Baba s-a nascut la 18 noiembrie 1906, la Craiova, si a murit la 28 decembrie 1997, la Bucuresti.
Inca din primii ani de activitate si-a dovedit bogate resurse de portretist, capabil sa exprime cu adancime psihologica fizionomia morala a personajelor, dezvaluind complexitatea vietii lor launtrice, trasaturile de caracter. Subtil cunoscator al sufletului uman, Corneliu Baba a realizat imagini de o rara expresivitate. Oameni de seama ai culturii precum T.Arghezi, M.Sadoveanu, M.Sorbul, Lucia Sturdza Bulandra, G.Enescu si altii au fost portretizati de acest pictor in ultima faza a vietii lor, cand acumularea experientelor traite le-a reliefat in mod deosebit infatisarea.
Intreaga sa forta de portretist apare in tinuta eleganta si plina de prestanta a actritei Lucia Sturdza Bulandra, in figura mareata a lui M.Sadoveanu, conturata prin silueta masiva si atitudinea sa impunatoare, in portretul sever al poetului T.Arghezi, precum si in portretele de tinere femei, sigure de farmecele si puterea lor de seductie. Marele muzician George Enescu este imaginat in tabloul lui Corneliu Baba, intitulat ,,Enescu”, aplecat spre sine, ca sub o povara istovitoare, in fata presupuselor aplauze ale multimii incantate de sonoritatile muzicii concertului abia sfarsit. Alte portrete realizate de artist sunt: ,,Portret de femeie”, ,,Portret de fata”, ,,Portret de copil”, ,,Femeie in negru”, ,,Portret”, ,,Olandeza”, ,,Fetita consulului”, ,,Portretul lui Zambaccian”, ,,Maternitate”, ,,Mihaita”, ,,Studiu de portret III” si ,,Autoportret”.
Portretele si autoportretele artistului emotioneaza prin dramatism. ,,Arta, ne destanuie pictorul, traieste prin sentimente dramatice, adanc omenesti. O pictura mare tulbura, iti da emotii puternice, te impiedica mult timp sa o uiti”.
Interesul lui Corneliu Baba pentru om se extinde si asupra nudului, de o tinuta clasica, el foloseste o gama de ocruri calde, sugerand astfel o discreta senzualitate.
Corneliu Baba a abordat tema infatisarii unor grupuri umane, cum sunt taranii adunati in jurul mesei, dupa truda zilnica, sau cufundati in somn, in plin camp, iar altadata intorcandu-se de la munca, i-a readus in compozitii cu figuri inconjurate de un spatiu larg, care le conferea o nota de singuratate. Inchisi in ei, cu priviri darze, incarcate de o durere muta, cu figuri viguroase, aspre, sunt zugraviti cu o calda intelegere umana. El picteaza: ,,Odihna pe camp”, ,,Intoarcerea de la sapa”, ,,1907”, ,,Taranii”, ,,Rascoala” si altele.
Compozitia ,,Odihna pe camp” este foarte populara, in ea este redat barbatul istovit de truda si care are in el ceva parasit. Langa el doarme copilul, infatisat in scutece, care nu stie asprimile vietii, vegheat de femeia ce are un chip patetic, cu gandul pierdut intr-o trista meditatie asupra vietii. Aceasta lucrare uimitoare este expresia unei simbolice imagini a urmarilor razboiului, a saraciei si a resemnarii, a dezolarii umane si pierderii sperantei de bine.
In anul 1942, opera ,,Intoarcere la sapa” a fost apreciata in randul artistilor vremii. Pe fundalul unui peisaj pustiit, tratat in tonuri reci, aparea in marea lor simplitate figurile celor trei tarani – tatal, mama si fiica – intorcandu-se de la camp. Cei trei tarani oglindeau conditia de viata din acele vremuri.
O alta lucrare monumentala este ,,Taranii” in care oamenii pasesc tacuti si gravi, cel mai in varsta merge inaintea grupului, purtand desaga cu mancare. Sunt desculti, saracacios imbracati, bine diferentiati tipologic, insotiti de copii. Aceste trasaturi grave pot fi observate si in pictura ,,Otelarii” pictati cu mare simplitate.
Corneliu Baba abordeaza aceeasi nota dramatica si in peisajele sale, multe din ele infatisand Venetia. Pictorul s-a oprit la aspecte mai putin obisnuite, a cautat sa se fereasca de un anume pitoresc banal si turistic, descoperind o lume neasteptata de frumuseti picturale, in peisajele sale, palatele de pe Canal Grande au accente tragice. Ele sunt marturii ale istoriei si genului si a timpului care ucide materia. Dintre panzele pictate de artist fac parte: ,,Venetia”, ,,Peisaj venetian”, ,,Casa la Venetia”, ,,Iarna”, ,,Pont-Neuf”, ,,Pod pe Sena”.
Realizeaza si natura moarta, in care sugereaza cu acelasi sentiment al realului, structura specifica a obiectelor: ,,Bujori albi in vas verde”, ,,Anemone”, ,,Flori” si altele.
Artistul a pictat in ultimii ani o serie de arlechini de un colorit mai viu, compozitii precum ,,Familia” si ,,Cina” cu tonuri mai luminoase. Alte panze sunt: ,,Arlechinul”, ,,Regele nebun”, ,,Concetateni”.
Pictura lui Corneliu Baba este de o mare expresie artistica. Formele sunt ferm definite, artistul fiind totodata un desenator cu o forta de caracterizare rar intalnita, el realizeaza desene solide, simple si clar construite, foloseste o paleta redusa la putine tonuri dar minunat imbinate.
Pictura conceputa de Corneliu Baba, din tabloul de compozitie, portrete, peisaje, nuduri si naturi statice, se caracterizeaza prin colorit sobru. Pictorul apeleza uneori la folosirea auriurilor stinse si a rozurilor delicate, fara insa a parasi cromatica intunecata. Pictura sa, de o viguroasa expresie artistica, se intemeiaza pe contraste dramatice, pe efecte de clarobscur.
Corneliu Baba, prin arta sa profund umanista, se defineste ca una dintre cele mai puternice personalitati ale picturii contemporane, a carui influenta se resimte si in creatia unor tinere talente, in mersul inainte al artei picturale romanesti.