Lectia de dans, Balerina, Dans cu evantaiul, Balerine odihnindu-se, sunt doar cateva din picturile care au realizat o conexiune puternica intre pictorul Edgar Degas si publicul iubitor de arta. In acelasi timp aceste lucrari l-au facut sa fie asociat cu baletul, marea majoritate a tablourilor sale infatisand scene din viata balerinelor, exersand, imbracandu-se pentru spectacole sau chiar pe scena in fata publicului.
Pictorul reusea sa surprinda aceste scene pentru ca mergea mereu fi la repetitiile pe care corpul de balet de la opera din Pris le realizau, fie strecurandu-se in culise. L-au mai atras si atelierele modistelor sau teatrele. Desi tot timpul in care a creat, pictorul Edgar Degas a sustinut ca el este un pictor realist, toti greii epocii sale nu au incetat sa il considere si sa il catalogheze ca fiind impresionist. Este unul dintre putinii pictori care se dedica si sculpturii, mai ales spre sfarsitul vietii cand isi pierde vederea.
Este, de altfel, singurul mod in care mai poate crea si fi aproape de arta, pana se stinge din viata la 27 septembrie 1917, orb si bolnav de pneumonie. Ce il putea captiva atat de mult la balerinele care exersau sau care dansau in spectacole? Pictorul este atras de corpul uman si de modul in care acesta arata cand fetele realizau exercitiile specifice dansului sau cele de incalzire. In plus, acesta parca incearca sa captureze intreaga energie pe care acestea o dezlantuie in timp ce fac o anumita miscare de dans. Nu in ultimul rand, pictorul Edgar Degas este captivat de ciclicitatea activitatilor, cum momentele de incalzire se succed cu cele de exercitiu propriu-zis. Energia degajata de miscare il captiveaza pe pictor si atunci cand vine vorba de jochei si caii lor. Acestia sunt personaje ale tablourilor sale fie dupa terminarea cursei fie la inceput, inainte ca acestia sa intre pe piste.
In ceea ce priveste tablourile sale cu balerine, poate parea ciudat cum el reusea sa le realizeze daca acestea, la spectacole, era in continua miscare. Secretul pictorului consta in faptul ca el facea inainte de a realiza un tablou mii de schite pe caietele sale, punand totul pe panza in atelierul sau dupa schitele realizate. Pictorul scria in unele din caietele sale de schite ca admira balerinele, mult dintre ele fiind fete sarace ce rotunjeau veniturile familie prin ceea ce castigau la opera, pentru gratia lor, gratie ce o considera atat de prezenta si frumoasa la oamenii comuni (asa cum erau si aceste fete, ce proveneau din familii comune de muncitori).
In ceea ce priveste stilul sau artistic, s-a detasat cu mult de ceea ce impresionistii realizau, neincadrandu-se astfel in acest stil. Pictorul Edgar Degas nu folosea culorile pastelate si difuze ce caracterizau acest stil, nu prefera sa picteze in aer liber asa cum pictorii acestui curent faceau. Chiar si asa, pe Degas nu l-a impiedicat nimic sa fie prieten cu cei mai importanti reprezentanti ai impresionismului, contemporanii sai de altfel, Manet si Monet. Insa nu a fost atat de influentat de acestia cum a fost, spre exemplu, influentat de stampele japoneze si de arta englezeasca. Cu arta japoneza a luat contact odata cu deschiderea acestei tari spre Europa, in anul 1853.
Au ajuns astfel in urma diverselor legaturi comerciale formate obiecte care au facut ca pictorul Edgar Degas sa introduca in picturile sale elemente specifice stampelor japoneze: juxtapuneri de planuri departate si planuri apropiate, asimetrii, trunchieri de obiecte sau corpuri umane, ascunse fiind de alte elemente prezente in tablou. Din arta englezeasca a fost influentat de impresia de narativitate din arta. Acest lucru poate fi observat cu usurinta in tablourile ce prezinta mai mult planuri, unul apropiat si unul indepartat, unde personajele fac o diversitate de miscari intr-un mod cronologic.
De-a lungul vietii sale de creatie a realizat si o serie de tablouri ce reprezentau peisaje de tara, in culori difuze si pastelate. De altfel a realizat chiar si o expozitie numai cu astfel de tablouri, fiind prima sa expozitie personala in 1892. Si aceasta uitare de principala sa tema, baletul si jocheii, s-a produs si atunci cand artistul a realizat numeroase portrete sau a surprins pur si simplu scene din viata oamenilor obisnuiti precum sunt spalatoresele sau muncitorii.
Modul sau de a realiza tablourile, faptul ca uneori personajele nu erau pictate in intregime ci erau taiate de marginea acestuia, a dat un aer de spontaneitate lucrarilor sale. Le-a facut chiar mai mult sa se apropie de fotografie, arta cu care Degas a si cochetat.
Cea mai mare parte a tablourilor ce apartin pictorul Edgar Degas se gasesc in muzeele din Franta si in special din Paris. Si la fel ca operele altor mari pictori, nici cele ale lui Edgar Degas nu scapat de furturile organizate. De altfel, cel mai recent incident de acest gen a avut loc in 2010 in Paris, cand un tablou in valoare de nici mai mult nici mai putin decat 800 000 euro a disparut in urma unei expozitii.
