Ion Tuculescu s-a nascut la Craiova, la 19 mai 1910. Artistul si-a descoperit vocatia artistica mult mai tarziu. Urmeaza studiile la Facultatea de Stiinte Naturale si apoi la Facultatea de Medicina din Bucuresti, care l-au indreptat catre activitatea de cercetare in laborator. Microbiologul Ion Tuculescu a inceput sa picteze dupa varsta de 25 de ani, el nu cunostea nimic despre pictura, nici macar denumirile tehnice ale culorilor.
Pleaca in calatorii in afara tarii: Grecia, Egipt, Elvetia, Italia si Franta. Ajuns la Paris, are sansa sa vada in anul 1937 retrospectiva Van Gogh, organizata in cadrul Expozitiei Universale din acel an. Pasiunea sa pentru arta s-a declansat in acesti ani, ,,pasiune nimicitoare” (afirma Petru Comarnescu) care i-a dirijat pasii spre studiul formei si culorilor, fara ca viitorul pictor sa fi avut vreodata un profesor.
Ion Tuculescu era un admirator al operelor maestrilor picturii romanesti si universale, al artei lui Andreescu, Luchian, Petrascu, al operei lui Van Gogh si Gauguin. Era fascinat de arta populara, de folclorul romanesc, care au format viziunea personala a viitorului pictor. Vocatia sa artistica a infrant lipsa pregatirii profesionale.
Creatia lui Ion Tuculescu se grupeaza in cicluri de lucrari cu subiecte inspirate din realitate si prezentate in imagini simbolice. Opera sa cuprinde genurile traditionale: compozitia, portretul, peisajul si natura statica.
Artistul a fost un pictor al tainelor si al invizibilului. El a pictat umbre, lumi invizibile, a privit spre fantastic si teluric. A pictat o serie de lucrari: ,,Covorul cerului”, ,,Campurile de rapita”, ,,Compozitie”, ,,Drama folclorica”, in care cromatica sa este extrem de bogata si de generoasa.
Natura este surprinsa in picturi precum: ,,Basm vechi”, ,,Fluturi”, ,,Noapte la Stefanesti”, ,,Costinesti”, ,,Mahala in Bucuresti”, ,,Iarna pe strada Lizeanu”, ,,Izvorul de fluturi”, ,,Birja la Costinesti”, ,,Peisaj din Grecia”, ,,Marina la Mangalia cu fluturi”, ,,Iarna in padure”, ,,Peisaj cu taranci”, ,,Starile campului”, ,,Camp de margarete”. Culoarea este inteleasa in pictura lui Ion Tuculescu intr-un mod complex.
Este celebra lucrarea ,,Autoportret pe fond galben”, in care modelul se imbina cu fondul intr-un motiv decorativ. Artistul este unic, cum sunt de altfel toti pictorii mari, deoarece panzele sale imbina dramatismul expresiei cu lirismul interior al picturii.
In opera sa artistul prezinta: pauni, ochi magici plini de culoare, campuri, cerul, interioare arhaice, toate alcatuiesc o opera aparte in care se simte vibratia culorilor: violet, galben, rosu, albastru-cobalt, negru (culoare iubita de pictor), verde, brun, oranj. Toate aceste culori apar in operele sale: ,,Drama folclorica”, ,,Relatii in oranj”, ,,Figura violacee”, ,,Privirile umbrei”, ,,Masti ale divinitatii”, ,,Totem albastru”, si altele.
Ion Tuculescu manifesta un interes deosebit pentru traditiile folclorice din tara noastra: papusa, troita, oul incondeiat, covorul cu stravechi motive ornamentale care apar in tablourile sale alaturi de pasari, fluturi si ochi multiplicati. Astfel el picteaza: ,,Interior taranesc cu scoarte”, ,,Fluturi in peisaj”, ,,Copozitie cu papusi”, ,,Flori albe”. Lucrari cu portrete create de pictor sunt: ,,Portretul bunicului”, ,,Fetita”, ,,Albastrele de camp”.
Ochiul, elementul cel mai expresiv al fizionomiei umane, devine la el un laitmotiv pictural, intr-o viziune total personala, simbolic-fantastica, evocand o lume de basm tulburatoare: ,,Ochi calatori”, ,,Ochii demiurgului”, si altele.
Despre pictor, Petru Comarnescu a spus: ,,Tuculescu a lucrat ca un posedat”.
In anul 1937, la Manastirea Cernica, Tuculescu a predat ca profesor la Seminarul Teologic. In anul 1938, el a deschis prima sa expozitie personala de pictura in Sala Ateneului Roman. Dupa absolvirea Facultatii de Medicina din Bucuresti deschide a doua expozitie personala de pictura in Sala Dalles. In anii urmatori, artistul se afla printre expozantii Salonului oficial si expozitiile ,,Tinerimii artistice”. Participa la diferite expozitii organizate la Salonul oficial, sau la Bienala internationala de la Venetia.
Expozitiile de stat organizate in 1959-1962 au prezentat unele dintre cele mai spectaculoase peisaje din creatia lui Tuculescu: ,,Peisaj din Costinesti”, ,,Peisaj din Grecia”, ,,Spre larg”, ,,Peisaj din Constanta”, ,,Peisaj de tara”, ,,Interior de padure”, ,,Peisaj cu lac”, ,,Peisaj din Grecia”, ,,Peisaj cu taranci”, ,,Rasarit de soare”, si altele.
In ultimii ani de viata, pictorul realizeaza panze abstracte: ,,Ultimul tablou”, ,,Testamentul meu plastic”. Bolnav fiind, artistul picteaza in continuare, astfel sotia sa spunea: artistul inainte de a se interna la spital a cerut medicilor trei zile ca sa isi faca testamentul. Astfel a pictat trei zile panza ,,Testamentul meu plastic”, in care prezinta lupta intre rau si bine.
Ion Tuculescu s-a stins din viata la varsta de 52 de ani, la 27 iulie 1962 si a fost inhumat la Manastirea Cernica, langa Bucuresti.
Dupa moartea sa, operele sale au fost prezentate si apreciate la expozitii din strainatate: Franta (Le Havre, Paris), Italia (Venetia), Danemarca (Copenhaga), Norvegia (Oslo), Belgia (Bruxelles), Polonia (Varsovia), SUA (San Francisco) si altele. Opera artistului s-a bucurat de aprecieri dintre cele mai elogioase.
Expozitia deschisa in anul 1965, la Bucuresti, manifestare postuma, in care predominau lucrarile din ultimii ani, l-a impus pe Ion Tuculescu drept unul dintre marii pictori ai Romaniei. Critica de arta de atunci a confirmat profundul caracter national al operei sale, spunand ca ,,Tuculescu a revolutionat intr-un fel cromatismul picturii romanesti”.
