Pictorul Jean Honore Fragonard a fost un arstist al secolului al secolului al XVIII-lea, reprezentant de marca pentru stilul rococo. Lucrarile sale stau marturie pentru stilul opulent si rafinat al genului apreciat de catre francez. In plus, Fragonard este considerat unul dintre precursorii simbolismului. Din pricina naturaletii si a delicatetii deosebite a tablourilor sale, artistul a influentat si pe cativa dintre impresionisti, cu precadere pe Renoir. Cu toate acestea, stilul sau era deja invechit, astfel incat influenta sa se opreste undeva pe la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Fragonard a vazut lumina zilei intr-un mic orasel din Franta. In anii 1920, in aceeasi localitate, Grasse, se va infiinta o firma de parfumuri, care va purta numele artistului. De asemenea, in Capitala Frantei exista nu mai putin de doua muzee destinate acestei marci si facute in cinstea pictorului.
Stilul lui Jean Honore se remarca prin un decoratism amplu si printr-o ornamentare deseori catalogata drept exagerata de catre critici. Sinestezia care este sugerata de catre tablourile sale starneste toate simturile privitorului si ale iubitorului de arta. De asemenea, unghiul propriu de vedere al artistului confera operelor sale un caracter fascinant, de o muzicalitate deosebita. Toate simturile sunt antrenate in vederea intelegerii imaginilor, care se desfasoara intr-o lumina vie, plina de culori puternice si expresive. Puterea de sugestie a picturilor lui Fragonard este mai mult decat deosebita, de aceea el fiind comparat cu artisti celebri din perioada sa si nu numai. Lucrari precum „Concurs muzical” sau „Leaganul” reprezinta dovezile evidente ale talentului sau urias, dar si al imaginatiei de care dadea dovada.
Una dintre dorintele pictorului a fost aceea de a sparge barierele conventionale a ceea ce este si ceea ce nu este permis, nu doar in arta, ci si in viata deopotriva. Cu toate ca a fost acuzat nu de putine ori de frivolitate, in special din cauza tablourilor in care infatisa personaje de sex feminin. Exemple in acest sens sunt operele „Scoaterea camasii” si „Femeie jucandu-se cu un caine”. Chiar daca acestea par duse spre extrem, acest lucru nu are un caracter cu un pronuntat accent ostentativ, ci este cauzat doar de dorinta aristului de a persifla societatea in care traia.
Lucrarea „Zavorul” a starnit si mai multe critici, insa majoritatea nefondate, din cauza intelegerii eronate a mesajului operei. Ea nu este o creatie cu un caracter erotic, ci mai mult una cu un accent simbolic, al unei dragoste pure si delicate. Totusi, expertii in arta din acele vremuri nu erau inca total pregatiti ca sa inteleaga cum trebuie subintelesurile unei opere extrem de complexe.
In deceniul al saptelea al secolului al XVIII-lea, Jean Honore Fragonard a primit o comanda de la o personalitate importanta a Frantei acelor vremuri, doamna du Barry, care era prietena cu regele Ludovic al XV-lea. Conform acesteia, artistul trebuia sa realizeze o suita de picturi despre dragostea feminina. Fragonard a acceptat si a facut in scurt timp numai putin de paisprezece tablouri pe aceasta tema. In prezent, toate acestea pot fi admirate la un muzeu din New York, cu toate ca regele Ludovic al XV-lea nu le-a acceptat, din cauza ca era de parere ca ele nu se potriveau cu decorul castelului sau.
La sfarsitul secolului al XVIII-lea, artistul se stabileste in locuinta sa de la Grasse, parasind Capitala Frantei. Totusi, doar un an mai tarziu, in 1791, se reintoarce la Paris, pentru a deveni membru al unui muzeu important parizian. Pana in anul mortii sale, 1806, pictorul va locui la Luvru. Se pare ca in aceea perioada s-a ocupat cu organizarea expozitiilor de arta.
De-a lungul perioadei sale de creatie, Jean Honore Fragonard a lucrat in colaborare cu artisti cunoscuti, precum Chardin si Boucher. Fiind inspirat de catre acestia, si-a asimilat rapid stilul rococo, reprezentandu-l cu succes in lucrari senzuale si bogate in detalii. Dintre operele sale mai reprezentative merita mentionate si „Coreseus care se sacrifica sa o salveze pe Callierhoe”, „Ieroboam aducand jertfa idolilor”, „Portret fantastic” si „Invocatia”.
In concluzie, artistul francez Fragonard a fost una dintre cele mai originale personalitati ale secolului al XVIII-lea din Hexagon. Operele sale au starnit un entuziasm urias printre locuitorii Frantei si nu numai. De asemenea, el a avut colaborari pentru oameni foarte importanti din timpul sau, realizand opere chiar si pentru regele Ludovic al XV-lea. Cu toate acestea, Revolutia franceza si urmarile ei i-au sporit din vizibilitate artistului, iar ultimii sai ani din viata si i-a petrecut uitat de catre cei apropiati si intr-o saracie pe care nu o mai resimtise pana atunci. Totusi, in secolul al XIX-lea, el va fi apreciat la adevarata sa valoare, in special dupa moartea lui, mai ales pentru ca o multime de artisti se vor inspira din lucrarile sale.
