Pictorul Lionel Feininger este un artist american care si-a desfasurat activitatea de la sfarsitul secolului al XIX-lea pana la mijlocul secolului al XX-lea. El a studiat in Germania, la Berlin, fiind indrumat de care Ernst Hancke. De asemenea, a mai invatat si la Paris, alaturi de Filippo Colarossi.
Artistul a avut parte de o copilarie frumoasa, marcata de o cultura muzicala si literara foarte buna. De asemenea, mai tarziu, el va fi invitat sa participe la intrunirile fundatiei Bauhaus, una dintre cele mai cunoscute scoli de arta din lume. Si pe plan persona, Feiniger a avut succes, artistul fiind casatorit de doua ori, cu Clara Fust si cu Julia Berg. Din ambele casnicii va avea mai multi copii.
Cu toate ca si-a inceput cariera in pictura dupa varsta de 35 de ani, el a lucrat ca si caricaturist inca de la 20 de ani, pentru diverse ziare, dar si reviste din Germania si Statele Unite. O data ce nazistii au venit la putere, artistul a fost nevoit sa se stabileasca in America, unde a fost pentru o perioada pianist si compozitor.
In anul 1907 picturile sale in ulei sunt expuse la „Die Brucke”, o grupare expresionista. In perioada celui de-al doilea razboi mondiale, Feininger incearca, dar fara succes, sa se impuna in America. Acest lucru se datoreaza faptului ca expresionismul abstract nu era inca pe deplin cunoscut si apreciat la adevarata sa valoare.
Dintre lucrarile sale, cele mai importante si mai vaste sunt cele in care artistul prezinta peisaje abstracte, dar si anumite obiecte, precum lacasuri de cult sau barci ori corabii. Aceste lucrari poarta amprenta certa a influentei cubismului, de care Feininger se simtea foarte atras. Cu toate acestea, pictorul incerca sa transpuna in operele sale perceptii senzoriale ale realitatii, spre deosebire de alti colegi de-ai sai de la Scoala de la Bauhaus, care erau de parerea ca subconstientul trebuie sa aiba puterea deplina in realizarea lucrarilor expresioniste.
La fel ca si Kandinsky sau Klee, Feininger s-a inspirat din muzica pentru realizarea lucrarilor sale. Acestia au dorit ca admiratorii operelor lor sa faca legatura intre sunete si imagini, intrucat doar prin sinestezia simturilor se poate percepe cu adevarat calitatile artei.
Artistul s-a separat de ceilalti expresionisti abstracti prin faptul ca lucrarile sale au o tenta cinematografica, desprinsa parca in cadrele acestei lumi. Odata ce el isi alegea peisajele pe care dorea sa le picteze, le impartea in mai multe planuri si incerca sa le transpuna astfel incat privitorii sa aiba impresia unei miscari continue a personajelor sau a elementelor naturii.
Adeptul utilizarii culorilor vii, luminoase, Feininger a incercat sa prezinte sacrul din interiorul fiecarui personaj sau peisaj pe care il asternea pe panza. Pentru el, arta reprezinta o fuziune intre lumina, forma, textura si volum. De alfel, artistul a realizat si cateva fotografii, in special ale naturii, pentru a incerca sa inteleaga mai bine mecanismele din spatele acestor fenomene.
Influenta lui Robert Delaunay si a cubismului asupra lucrarilor lui Feininger este foarte mare. In expozitia „Lionel Feininger: la marginea lumii”, artistul isi prezinta atat caricaturile realizate in prima parte a vietii sale, dar si picturile ulterioare, pe care le realizare intr-un mod aparte. Toate legile perspectivei sunt date la o parte, iar gesturile si expresiile personajelor sunt supradimensionate, favorizandu-se neobisnuitul. De altfel, in cateva prezentari importante de la mijlocul secolului trecut, operele lui Feininger sunt ignorate, datorita incapacitatii publicului si a organizatorilor de a intelege pe deplin semnificatia acestora.
Printre cele mai importante lucrari ale artistului se numara „Carnaval”, „Cititori de ziare”, „Stradă în Paris” sau „Carnaval în Arcueil”. Acestea se remarca prin stilul lor caricatural, marcat de o prospetime a expresiei si de o agilitate narativa dusa la extrem.
In concluzie, operele americanului sunt de o sensibilitate foarte mare. De asemenea, tumultul continuu al acestuia, legat atat de stilurile vechi si noi ale picturii, intre traditie si inovatie, l-au facut sa fie mereu in cautarea propriului eu creator, macinat in permanenta de stafiile trecutului, dar mai ales ale prezentului. In acest sens, influenta cubismului, dar si a Scolii de la Bauhaus au contribuit la neclaritatea genurilor abordate si la complicatiile stilurilor folosite.
Intrucat dorea sa patrunda dincolo de expresionismul abstract al primei parti a secolului al XX-lea, Feininger a dorit sa prezinte lumii intregi o creatie care sa depaseasca barierele conformismului si sa ajunga pana acolo incat sa fie apreciat la adevarata sa valoare. Daca a reusit sau nu ramane de vazut. Multi dintre dumneavoastra, care sunteti pasionati de arta, veti aprecia cu siguranta operele lui Feininger, insa probabil tot la fel de multi nu va veti obosi sa le intelegeti semnificatiile. Cu toate acestea, nimeni nu poate spune ca artistul nu a exercitat o influenta notabila asupra artei mondiale a secolului al XX-lea.
