Masaccio este unul dintre cei mai importanti pictori ai perioadei Pre-renascentiste, despre care Stendhal afirma ca este creatorul picturii, nu inovatorul acesteia. Numele sau adevarat este Tommaso di Ser Giovanni di Simone, dar este cunoscut cu pseudonimul Masaccio, nume care exprima peiorativul lui Tommaso.
Masaccio este considerat cel mai bun pictor al perioadei respective, deoarece a recreat imagini si evenimente importante si a oferit un nou sens picturii. Acesta foloseste foarte des metoda tri-dimensionala. Pictorul era recunsocut drept o persoana nu prea interesata de sine, ci mai mult de arta pe care o realiza.
Masaccio s-a nascut in anul 1401in Toscana, o regiune a Italiei. Tatal sau era notar, iar mama sa era fiica unui hangiu. Nu exista niciun fel de probe care sa evidentieze educatia in ceea ce priveste arta tanarului Masaccio.
Prima opera de arta care a apartinut pictorului italian este San Giovenale Triptych, lucrare realizata in anul 1422, dar descoperita in anul 1961 intr-o stare nu foarte buna. In primul plan este prezentata Fecioara Maria stand pe un tron, tinandu-l in brate pe pruncul Iisus; alaturi se afla doi ingeri. Imaginile din dreapta si stanga prezinta patru sfinti, dupa cum urmeaza , in partea dreapta Sfantul Anton si Sfantul Giovanni, iar in partea stanga Sfantul Bartolomeu impreuna cu Sfantul Blaise. In timp ce partea centrala a acestui tablou reprezinta o noutate pentru acea perioada, imaginile din partile laterale sunt infleuntate de modelele secolului al XIV-lea. Mai mult decat atat, folosirea tehnicii tri-diemnsionale era considerata o metoda revolutionara in acea perioada.
O alta opera deosebita a pictorului Masaccio este Sant’Anna Metterza, care dateaza din jurul anului 1424. Chiar daca imaginea Fecioarei cu Pruncul apare si in opera anterioara, aceasta pictura este mult mai infleuntata de stilul gotic, deoarece culorile sunt mult mai deschise si naturale. Nu doar cele doua figuri bisericesti apar in acest tablou, ci si imaginea Sfintei Ana. Figura pruncului Iisus este realizata cat se poate de realist, spre deosebire de ingerii in stilul gotic care apar in partea de sus a picturii. Este una dintre primele opere de arta care scot in evidenta utilizarea culorilor si a luminii naturale pentru a realiza chipul personajelor.
Aceasta tehnica ii este caracteristica lui Mosaccio si, mai mult decat atat, aceasta va influenta urmatoarele picturi din perioada Renasterii. Pentru aceasta a doua lucrare, Masaccio a colaborat cu pictorul Masolino da Panicale. Nu se cunosc exact circumstantele colaborarii dintre acesti doi artisti. Se stie doar faptul ca Masolino era mult mai in varsta fata de Masaccio, astfel incat se considera ca cel din urma a fost indrumat de catre Masolino. Se presupune ca acesta a pictat figura Sfintei Ana, avand in vedere diferentele dintre elementele care compun pictura in sine.
In Florenta, Masaccio a avut posibilitatea sa studieze operele pictorului si arhitectul italian Giotto di Bondone si s-a imprietenit cu arhitectul Filippo Brunelleschi si cu artistul italian Donatello. In perioada de maturitate a lui Masaccio, acesta a renuntat la influenta gotica si bizantina, dupa cum reiese din opera sa, tot cu tema religioasa, realizata pentru biserica Ermelite din Pisa. Tot Masaccio este cel care, in anul 1424, decoreaza cu fresce capela Brancacci care facea parte din biserica Santa Maria del Carmine, situata in Florenta. Aceasta a fost distrusa la sfarsitul secolului al XVI-lea.
Decorarea Capelei Brancacci reprezinta un eveniment important pentru viata artistica a lui Masaccio. Acesta, impreuna cu Masolino, au primit comanda de la bogatul si influentul Felice Brancacci sa decoreze peretii Capelei Brancacci din Florenta. Acestia au inceput sa picteze peretii capelei in jurul anului 1425, cei doi artisti lucrand simultan. Din motive necunoscute, Masaccio si Masolino nu si-au terminat opera de arta, aceasta fiind continuata de catre Filippino Lippi in anul 1480. Majoritatea frescelor prezinta viata Sfantului Petru, dar intr-un mod cat se poate de neobisnuit. Apare si imaginea lui Adam si a Evei, iar in totalitatea sa, fresca reprezinta atat pacatul omenesc, cat si iertarea pacatelor prin intermediul faptelor Sfantului Petru. Stilul lui Masaccio se remarca in aceasta fresca prin greutate, apasare, imaginile fiind mari, incarcate, lasand impresia de naturalism.
Cacciata dei progenitori dall’Eden (Alungarea din Gradina Raiului) este una dintre cele mai importante realizari ale sale. Aceasta fresca are o mare influenta asupra stilului artistic al lui Michelangelo. O alta parte din fresca din Capela Brancacci este cea in care Iisus si Apostolii sunt prezentati intr-o maniera neo-clasica.
In anul 1426, Masaccio este rugat de catre Giuliano di Colino degli Scarsi da San Giusto sa realizeze o fresca pentru capela St. Julian, iar in anul 1427 acesta a creat fresca din biserica Santa Maria Novella din Florenta.
Desi artistul a murit la o varsta destul de mica, opera sa a exercitat o mare influenta asupra viitorilor artisti. Intreaga sa opera reprezinta o combinatie intre sacru si profan, spiritualitate si constiinta, acestea fiind elementele preponderente in picturile sale.
