Neculai Popovici Lespezi s-a nascut la 2 februarie 1885, in comuna Lespezi, judetul Iasi, in familia invatatorului Gheorghe Popovici. A facut scoala primara in comuna natala. Este absolvent al gimnaziului Al.Donici din Falticeni, apoi se inscrie la Scoala de Arte Frumoase din Iasi. Aici obtine medalii si mentiuni pentru desen. Este medaliat de doua ori cu Premiul I ,,Lecomte de Nouy”, acordat de Academia Romana pentru desen. La Academia de Arte Frumoase din Iasi, in clasa profesorului Panaitescu Bardasare are colegi pe Nicolae Tonitza, Stefan Dumitru, Otto Briese. Expune lucrari in vitrinele magazinelor din Iasi. Este numit profesor la catedra de desen a Liceului Militar si la Liceul National din Iasi. Apoi este transferat la Gimnaziul din Dorohoi ca profesor de desen.
Artistul a trait in vremurile de restriste pentru poporul roman, in vremurile tulburi ale rascoalelor taranesti din 1907, a luat parte la Primul Razboi Mondial, suferind doi ani de captivitate in Bulgaria. Apoi trecand si prin cel de-al Doilea Razboi Mondial, a fost nevoit sa se evacueze din Iasi, lasand la voia intamplarii toata zestrea sa artistica de picturi. La 22 de ani, dupa ce a terminat Academia de Arte Frumoase, se apuca serios de pictura.
Pictorul Neculai Popovici Lespezi se consacra definitiv artei, desi in aceasta perioada era profesor. Astfel el creeaza cateva lucrari: ,,Portret de fetita”, ,,Portret de copil din profil”, si alte cateva lucrari, deschizand o expozitie personala in holul prefecturii din Falticeni (1913) si apoi la Piatra Neamt (1914). Treptat paraseste vechile formule, in tablouri ca: ,,Muncitoare cu ziua’, ,,Portretul doamnei Olga Comandor Focsa”, in care el foloseste fonduri inchise, iar o lumina o plaseaza in asa fel, incat aceste portrete exprima un sentiment deosebit cu adanci semnificatii sociale.
In lucrarea ,,Mama cu doi copii”, apare figura concentrata a mamei, imaginile celor doi copii sunt tratate liber si constituie doua mici portrete autentice. Din perioada aceasta 1909-1915, dateaza si compozitia ,,Setea – soldati la fantana”, lucrare in care un grup de soldati isi potolesc setea la o fantana intr-o atmosfera torida si prafuita de vara, in care este nevoie o clipa de ragaz pentru acesti oameni.
In anul 1916, pictorul Neculai Popovici Lespezi pleaca pe frontul din Dobrogea si cade prizonier in luptele de la Turtucaia, ramanand in Bulgaria timp de doi ani. Intors in tara, gratie unui schimb de prizonieri organizat de Crucea Rosie Internationala, pictorul incearca sa-si reinoiasca maniera de lucru. El studiaza pe marii pictori Tattarescu, Grigorescu, Andreescu, Aman si Luchian si ramane credincios acestuia din urma, care se potrivea cel mai bine cu temperamentul sau si era mai aproape de sentimentele sale.
Din perioada prizonieratului, el transpune pe panza diferite aspecte: ,,Lagarul de prizonieri de la Hascovo”, ,,Baraca de prizonieri la Hascovo”, ,,Convoi de prizonieri marsaluind prin viscol”, ,,Fantana lui Selim”, ,,Bazarul de la Cadjarlli”, ,,Turci in fata cafenelei Cadjarlli”, ,,Mos Voicu in captivitate”, precum si diferite desene in penita ca ,,Soldati in fata focului”, pe care le expune mai intai in holul Liceului din Dorohoi.
Isi procura cu mare greutate carti despre pictorii Claude Monet, Cezanne, Degas, Pissaro, Renoir si alti impresionisti si impreuna cu sotia sa, care cunostea bine limba franceza, el aprofundeaza pictura impresionista.
Apoi picteaza intr-o maniera inspirata din arta franceza, debutand cu un mic tablou intitulat ,,Femeie in gradina”, in care infatiseaza pe sotia sa intre pomii din gradina casei, in culori luminoase de toamna. Urmeaza alte lucrari: ,,Sotia cu un copil in brate” si ,,Portretul sotiei”, ambele pe un fond rosu.
Alte portrete realizate de artist sunt: ,,Portretul unui batran taietor de lemne”, ,,Portretul tatalui artistului citind ziarul”, ,,Portretul Nataliei Strajescu Urziceanu”, ,,Portretul Eugeniei Stefanescu”, ,,Portretul tatalui artistului”.
Artistul realizeaza picturi murale: tablourile lui ,,Stefan cel Mare” si ,,Mihai Viteazul” (in holul Liceului Grigore Ghica-Voda, Dorohoi, in 1921) si tabloul ,,Infiintarii Academiei Mihailene” (actualul Liceu National din Iasi) si ,,Harta Romaniei intregite” (Iasi, 1928).
Perioada cea mai importanta din creatia sa este cea a anilor 1925-1940 de la Iasi, cand este profesor la catedra. Aici se intalneste cu vechii lui colegi Nicolae Tonitza si Stefan Dumitrescu, care erau profesori la Academie si cu acestia el colaboreaza intens. Prietenul Tonitza il introduce in lumea ieseana si il ajuta sa deschida o expozitie la Iasi. In aceasta perioada, la Iasi, pictorul Neculai Popovici Lespezi tot mai des paraseste atelierul sau si colinda cu sevaletul in spate imprejurimile orasului, pictand cartiere marginase, case modeste dar pitoresti, in toate luminile anotimpurilor. Astfel picteaza: ,,Toamna la Tomesti”, ,,Pescarite la Ciric”, ,,Peisaj de la marginea Iasului”.
De asemenea, portretele nu le mai lucreaza ca de obicei in atelier. Astfel, el creeaza ,,Portretul unui tanar cu ochelari”, in care tanarul apare luminos si expresiv. Realizeaza ,,Fata din gradina”, ,,Fata cu chitara”, ,,Fete in gradina”, ,,Culegator de mere”, ,,Copii la sfat”, ,,Portretul unui baiat”, ,,Cap de muncitor”, ,,Portretul de copil in profil”.
Stand in atelier, el lucreaza flori modeste de gradina, dar florile lui capata culori de smalt, au atmosfera si spatiu. Astfel a pictat: ,,Tufanele”, ,,Liliac”, ,,Ochiul boului in cana de lut”, ,,Gladiole”, ,,Dalii”, ,,Crizanteme in vas cu doua toarte”, ,,Stanjenei cu maci si bujori”, ,,Dalii in pahar albastru”, ,,Ochiul boului”, ,,Crizanteme”, ,,Ochiul boului cu gladiole”.
Realizeaza compozitia ,,Somerii”, in care se vad oameni nevoiasi in cautare de lucru, in mijlocul tabloului un muncitor sta pe jos cu capul rezemat intr-o mana, el are o privire plina de revolta si ura.
In tabloul ,,In lupta cu viscolul”, artistul Neculai Popovici Lespezi convinge ca greutatile pot fi invinse daca exista straduinta. Astfel, intr-o atmosfera de iarna geroasa, intr-un spatiu inghetat, un om in prim plan si un cal care trage o sanie incarcata, toti invaluiti in viscol fac eforturi pentru a ajunge in varful unui deal. In lucrarea intitulata ,,Ramas fara lucru”, apare un muncitor ce gandeste la nedreptatile sociale si la foamea care ii urmareste familia.
Alte compozitii sunt: ,,Tablou de familie”, ,,Balcescu citind proclamatia de la Islaz”, ,,Greu la deal”, ,,La desfacut porumbul”.
Neculai Popovici Lespezi creeaza peisaje din natura: ,,La cules de vie”, ,,Culesul viei”, ,,Peisaj din Brasov”, ,,La lucru in vie”, ,,Primavara – Fetita intre flori”, ,,Seceratoare”, ,,Peisaj de iarna”. Realizeaza si natura statica: ,,Natura statica cu struguri si porumb”, ,,Natura statica cu struguri”. Dintre autoportrete, fac parte: ,,Autoportret la 22 de ani”, ,,Autoportret – pastel”, ,,Autoportret la 71 de ani”, ,,Autoportret cu doi copii”.
Neculai Popovici Lespezi a fost un profesor de liceu care a iubit pictura mai presus de orice, a iubit oamenii, a fost un mare desenator, un talentat portretist, un pictor indragostit de culoare, el nu avea alte pasiuni decat arta, cititul, vioara si jocul de sah. A fost un artist ca multi altii, lipsit poate de noroc, pentru ca cea mai mare parte din creatia sa valoroasa (munca lui de peste 50 de ani) s-a pierdut in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
