La sfarsitul veacului trecut pictura romanesca a atins un apogeu prin lucrarile lui Nicolae Grigorescu. Marele artist s-a nascut in satul Pitaru, judetul Dambovita, intr-o familie de tarani, la 15 mai 1838. Incepe sa picteze icoane de la varsta de 12 ani pentru a-si castiga existenta. Mai tarziu primeste comenzi de pictura murala pentru biserici si realizeaza fresce la biserica Manastirii Agapia (,,Sfanta Treime”).
Cu sprijinul lui Mihai Kogalniceau obtine o bursa de studii la Paris si vreme de un an a lucrat in atelierele Scolii de Arte Frumoase, imprietenindu-se cu grupul de pictori de la Barbizon, astfel Grigorescu se alatura acestora, lucrand cu ei. Experientele de aici i-au dezvoltat talentul, i-au imbogatit si definit sensibilitatea si personalitatea. Nostalgia de tara, de familie si prieteni il readuce pentru scurt timp pe meleagurile natale.
Inca din primele sale lucrari Nicolae Grigorescu manifesta un entuziasm pentru maestrii francezi de la Fontainebleau. Astfel picteaza ,,Toamna de la Fontainebleau”. Stanci, izvoare, copaci, luminisuri, desisuri de padure sunt pictate de tanarul artist cu o vadita influenta de maestrii francezi, dar latura lirica, delicatetea picturii sale aduc un farmec deosebit lucrarilor. Peisajele cu luminisuri si colturi de padure sunt pictate in zilele insorite de vara sau in lumina blanda a toamnei, in lucrarile: ,,Printre dealuri si muscele”, ,,Luminis”, ,,Peisaj de toamna”, ,,Bordei in padure” si altele.
Ulterior, Grigorescu trece la compozitii cu figuri, redand omul in mijlocul naturii de care e legat prin munca si destin: ,,Femeie la Barbizon”, ,,Taran la sapa”, ,,Apus de soare la Barbizon”. Ca si pictorul francez Troyon, Grigorescu va picta cirezi de boi si turme de oi cu insotitorii lor tarani si ciobani, prezentati cu acele particularitati ale luminii: ,,Car cu boi”, ,,Cioban cu oi in apus de soare”, ,,Car cu boi 2”, ,,Car cu patru boi” , ,,In amurg care cu boi” si altele. Din calatoria sa in Italia, Grigorescu realizeaza cateva figuri de italieni in tonalitati mai sumbre: ,,Ciobanul”, ,,Pifferaro”, ,,Batrana carpind”.
Cu peisajele pictate in tara la Manastirea Caldarusani, la Campulung, pe Baragan, Nicolae Grigorescu prin panzele sale aduce o noutate in pictura romaneasca, deoarece pana la el publicul era obisnuit sa vada in pictura numai portrete si lucrari cu subiect istoric si mitologic. El expune in 1870, la Salonul artistilor in viata, un numar de 27 de tablouri, peisaje, portrete si flori. A fost remarcat in special ,,Portretul Marelui Ban Nasturel Herescu” – lucrare de o magistrala interpretare, prin care pictorul exceleaza in expresia figurii, maiestrie in desenul mainilor, bogatie in coloritul blanii, fantezie de nuante.
In anul 1874, pictorul este prezent la Expozitia Amicilor Belle Arte cu 113 lucrari, dintre care se disting peisajele din Rucar si Campulung Muscel: ,,Baratia din Campulung”, ,,Taranca din Muscel”, ,,Balciul de la Campulung”, ,,Balciul de la Rucar”, ,,Capete de evrei”, ,,Evreu cu gasca”, ,,Tiganca din Ghergani” si altele.
,,Baratia din Campulung” este o pictura in care pe langa frumusetea si stilul peisajului, apar si grupurile de femei si tarani ce misuna printre tejghelele targovetilor. ,,Balciul de la Campulung” si ,,Balciul de la Rucar” cu multa iscusinta in colorit dau armonie generala si un accent inviorator. Alte figuri de rucarence sunt surprinse torcand sau cosand, ele sunt pictate in mod natural, sunt sprintene in portul lor national, cu fota stransa pe solduri, care lasa sa apara linia trupului. In lucrarea intitulata ,,Maternitate”, artistul creaza o femeie care sta si toarce langa o albie in care doarme copilul, coloritul cald si lumina apar vizibil in lucrare.
Nicolae Grigorescu a pictat si nuduri, dar nu prea importante. El pune accentul pe forma, senzualitate si farmecul feminin in lucrari intitulate: ,,Nimfa dormind”, ,,Nud pe malul marii”, ,,Dupa baie”. Artistul pune multa gingasie si rafinament in pictura florilor, care sunt plapande, suculente, in fiecare petala gasesti seva si lumina: ,,Ulcica cu flori”, ,,Pastelul”, ,,Trandafiri salbatici”, ,,Vas cu crengi de mar inflorit”, ,,Margarete”, ,,Flori albe de cires”, ,,Flori de mar”, ,,Mar inflorit” si altele.
Portretistul Nicolae Grigorescu este gingas cand picteaza chipurile de femei, pe care le modeleaza molatic dand viata si expresie din culori delicate. Portretele sale dezvaluie caractere si psihologii, fizionomii, chipuri barbatesti in ,,Paznicul de la Chailly”, ,,Autoportret”, ,,Andreescu la Barbizon”, ,,Portretul lui D. Grecescu”, ,,Vechilul”, ,,Cap de fetita”, si chipuri de ciobani si taranci: ,,Cioban”, ,,Taran de la munte”, ,,Mocanul”, ,,Taranca voioasa”, ,,Taranca tanara”, ,,Taranca cu marama”, ,,Taranca din Muscel”, ,,Lucareanca”, ,,Taranca de la munte”, etc.
Izbucnirea Razboiului de Independenta din 1877 il indreapta pe artist spre alte orizonturi in pictura sa. Razboiul devine pentru Grigorescu o realitate in care se implica total. Aceasta perioada aduce in pictura sa subiecte inspirate de scene vazute si traite in razboi. Realizeaza lucrari precum: ,,Atacul de la Smardan”, ,,Dorobantul”, ,,Rosiorul”, ,,Gornistul”, ,,Alarma”, ,,Santinela”, ,,Spionul”. Acestea sunt tablouri in care pictorul evoca eroismul ostasilor romani. Picturile: ,,Prizonierii turci”, ,,Convoaiele de prizonieri” prezinta imagini cutremuratoare ale urmarii razboiului.
In activitatea sa in urmatorii 20 de ani, Nicolae Grigorescu lucreaza sute de tablouri, organizeaza 7 expozitii personale de mare amploare, in fiecare prezentand cate un tablou de mari dimensiuni. Al. Vlahuta consacra un amplu studiu pictorului si il numeste ,,rapsod al pamantului nostru”.
Dar o boala de ochi incepe sa-i altereze vederea, obligandu-l sa poarte ochelari cu doua focare, intrebuintandu-le alternativ, unul cand privea motivul, altul cand asternea pata de culoare. Din acasta cauza si tehnica devine mai sumara, jocul petelor de cutit ducand la forme mai putin observate. Totusi el reuseste in picturile sale sa redea paleta de griuri frumos luminate, nuantate si picturale.
Perioada alba a picturii lui Grigorescu, numita astfel de unii comentatori ai operei sale, este considerata pe nedrept ca o pierdere sau ca o stirbire partiala a sensibilitatii optice a marelui colorist, data fiind maladia la ochi aparuta prin 1180-1886 si care coincide cu folosirea exagerata a albului in lucrarile sale.
Opera lui Nicolae Grigorescu in ansamblul ei este un vibrant omagiu adus omului, naturii, bucuriei vietii, luminii si ambiantei delicate.
Nicolae Grigorescu este cel mai mare pictor roman care a dat directia vie picturii romanesti.
