Pictorul Peter Paul Rubens s-a nascut pe 28 iunie 1577 in Siegen, intr-o familie care s-a ocupat indeaproape de pregatirea lui culturala, mai ales ca tatal sau studiase Dreptul si vorbea fluent limba italiana. Insa cand viitorul pictor avea doar 10 ani, tatal sau moare, iar mama sa ii ia locul in ceea ce priveste instruirea culturala a micutului.
Rubens va fi dat la scoala lui Rumboldus Verdnock, un savant latinist, dar nu va sta aici decat doi ani, fiind nevoit sa plece din cauza unor probleme financiare. La 13 ani incepe sa fie ucenic in atelierul lui Tobias Verhaecht, unde va sta pana la varsta de 17 ani. Urmatorii patru ani si-i petrece in atelierul lui Adam von Noort, fiind admis in 1598 la Gilda din San Luca. Dorinta cea mai apriga a lui, la fel ca a tuturor noilor pictori din acea perioada, era sa ajunga in Venetia, locul in care pictorul Tiziano isi impusese naturalismul. Ajunge in orasul italian in anul 1600 si se imprieteneste cu un reprezentant al Curtii din Mantova, fapt ce il va ajuta enorm in cladirea carierei.
Prin intermediul acestui reprezentant, Rubens face cunostinta cu ducele de Mantova, Vincenzo I Gonzaga, care il ia pe artist alaturi de el la diverse evenimente artistice, care isi vor pune amprenta pe lucrarile sale de mai tarziu. In 1601, pictorul este luat de catre duce la Roma pentru a copia tablouri si sculpturi. Doi ani mai tarziu, este trimis in Spania pentru a darui tablouri regelui Spania, iar calatoria in aceasta tara ii ofera sansa de a studia colectia de tablouri a dinastiei spaniole. In aceasta perioada ia nastere una dintre primele sale opere originale, “Portretul ducelui de Lerma pe cal”, tablou ce infatiseaza stilul venetian de pictura, specific perioadei de inceput a artistului.
Intors in Italia, Rubens incepe sa fie solicitat de catre aristocratia de la Genova, dar si de biserici, ca sa picteze portrete si scene religioase. Acum se nasc tablourile “Portretul lui Niccolo Pallavicino”, “Portretul Isabele d’Este”, “Portretul lui Vicenzo al II-lea Gonzaga”, “Portretul Brigidei Spinola Doria”, “Circumcizia”, “Sfanta Treime adorata de familia Gonzaga”, “Botezul lui Hristos” sau “Schimbarea la fata”. In 1606, se intoarce in Roma, aceasta fiind perioada in care isi defineste stilul.
Incepe sa frecventeze cursuri de anatomie, care il vor ajuta sa redea nuduri mai putin obisnuite, si in acelasi timp primeste o comanda de la comisarul general al Statului Papal, aceea de a realiza “Fecioara din Vallicella adorata de sfintii Grigorie, Domitila, Papiano, Nereus, Ahile”. Atunci cand a fost terminat, tabloul nu a fost acceptat, deoarece nu prezenta un decor modest, ci unul de la lux, iar artistul a fost nevoit sa realizeze o noua opera, “Fecioara si Pruncul adorati de ingeri”.
In 1608, cand deja era renumit in intreaga Italie, Rubens decide sa se intoarca in Anvers, orasul natal al mamei sale, aflata acum pe patul de moarte. Desi principalul motiv al intoarcerii sale a fost dorinta mamei sale, artistul a mai avut cateva motive: Roma nu il mai impresiona cu nimic si nu mai era dispus sa picteze dupa bunul plac al clientilor sai, care de cele mai multe ori ii ingradeau libertatea stilului. Isi deschide un atelier in Anvers, in scurt timp devenind cel mai important pictor al orasului. Pe langa el, in oras isi desfasura activitatea si Jan Bruegel cel Batran, care se ocupa in special cu peisaje si natura moarta cu flori, iar cei doi au colaborat pentru cateva tablouri, cum ar fi “Vederea” sau “Mirosul”.
Rubens se casatoreste, in anul 1609, cu Isabela Brant, fata cancelarului orasului. Dupa un an, cei doi isi cumpara un teren pe care artistul construieste o casa, dar si un atelier, unde sa ii invete tainele picturii pe tinerii talentati. Tablourile din aceasta perioada reunesc toate elementele culese de pictor in Italia, dar sunt caracterizate si de un stil propriu, care va fi copiat de ceilalti portretisti. Din aceasta perioada fac parte operele “Portretul lui Jab Brant”, “Portretul arhiducelui Albert”, “Portretul arhiducesei Isabela”, “Portretul lui Nicolaas Rockox” etc. Datorita angajamentelor cu membrii Curtii Regale, pictorul este asaltat de comenzi, devenind un om bogat atat datorita banilor pe care ii primea, cat si a obiectelor primite cadou. Printre comenzile onorate se numara cateva picturi pentru biserici, ca de exemplu “Coborarea de pe Cruce” si “Buna Vestire”, considerate adevarate capodopere.
Aflat in culmea gloriei, Rubens primeste o comanda din partea reginei Frantei, Maria de Medici, care ii cere sa realizeze o serie de tablouri care sa infatiseze cele mai importante evenimente din viata ei. Seria cuprinde 21 de tablouri, printre ele “Incoronarea Reginei la San Denis”, “Debarcarea Mariei de Medici la Marsilia” si “Instruirea Mariei de Medici”. In 1626, Isabela moare, iar pictorul creeaza “Portretul fiilor Albert si Nicolaas”, ca o consolare, se pare. Patru ani mai tarziu, artistul este solicitat pentru a picta “Povestea lui Henric al IV-lea”, lucrare neterminata, dar si pentru a decora noua resedinta de vanatoare a Regelui Filip al IV-lea al Spaniei.
In 1630, Rubens se casatoreste cu Helene Fourment, o tanara de doar 16 ani, dar pentru care artistul poarta o mare dragoste, acestu lucru fiind demonstrat de cele 19 portrete pe care i le-a facut, printre ele “Portretul micutei Helene Fourment in haina de blana”, “Portretul Helenei Fourment si al fiului Frans”, “Helene Fourment in casa sa” etc. Din pacate, artistul se imbolnaveste de guta si nu mai poate sa isi foloseasca mana dreapta, iar in mai 1640 se stinge din viata, lasand in urma sa o multime de capodopere.
