Pictorul Roy Lichtenstein a fost un artist american care a trait in secolul al XX-lea, reprezentativ pentru curentul Pop Art, alaturi de alte nume precum Richard Hamilton si Andy Warhol. La mijlocul anilor 1950, multe dintre operele sale au fost expuse in orase importante din Statele Unite, precum New York.
Dupa ce si-a terminat studiile la doua universitati din Ohio, Lichtenstein va preda mai tarziu pictura. La scurt timp dupa aceea va lucra in industria ilustratiilor de reviste. La sfarsitul deceniului al cincilea din secolul trecut, artistul va incepe sa realizeze opere marcate de un expresionism abstract. In anul 1962, cu ocazia unei expozitii, va imbratisa cultura artei pop. Un an mai tarziu va renunta la cariera de profesor si se va dedica noii sale arte. La mijlocul anilor 1960, artistul va incepe sa realizeze lucrari pop inspirate din operele pictorilor moderni, precum Cezanne. De asemenea, el si-a incercat norocul si in stilul Art Deco. In anii ’70 va intreprinde cateva sculpturi in bronz.
Principala sursa de inspiratie pentru operele lui Lichtenstein o reprezinta banda desenata. In ultimii ani ai carierei sale s-a axat pe pictura si sculptura in spatiile publice. Ceea ce era unic in creatiile sale era faptul ca el a fost primul care a supradimensionat arta benzilor desenate, proiectandu-le la o scala mult mai mare, cu o rigoare si naturalete unice. Se spune ca aceste idei i-au venit in momentul in care unul dintre copiii sai l-ar fi provocat sa incerce toate aceste lucruri.
Cu un dinamism si o folosire speciala a culorilor, multe dintre lucrarile artistului au fost denumite parodii datorita inspiratiei lor din benzile desenate americane. Totusi, pentru ca ele erau distribuite alaturi de marile ziare americane, de toate profilurile, o uriasa parte a populatiei acestei tari aveau acces direct la picturile lui Lichtenstein. Cu toate acestea, nu putini au fost cei care au spus ca operele sale sunt semi-plagiate, insa contraargumentele in acest caz sunt acelea care spun ca adevaratul spirit original al lor sta in capacitatea artistului de a-si diferentia lucrarile de sursele de inspiratie. Cum linia dintre cele doua era foarte mica, tocmai acest aspect le facea foarte cautate si apreciate. In spatele picturilor sale sta o arta profunda, de un dramatism surprinzator, intrucat insusi procesul de supradimensionare a operelor obliga la remodelarea trasataturilor personajelor reprezentate.
Cum am spus si mai sus, sursele de inspiratie ale artistului erau benzile desenate din publicatiile americane. Cum aceste lucrari au un pronuntat caracter comic, nu putine au fost situatiile in care pictorul a parodiat diferite personaje sau diferite stiluri. In acest sens, se spune ca odata a realizat cateva tablouri identice care reprezentau un barbat trist. Fiecare tablou purta numele unui critic ce il atacase pe Lichtenstein in trecut.
In lucrarile intitulate „Copii dupa maestri”, pictorul realiza lucrarile marilor artisti, precum Cezanne, Picasso ori Mondrian. De altfel, operele sale se apropie de arta dadaista prin complexitatea absurdului lor. Nu putine au fost situatiile in care Lichtenstein a creat copii dupa unele copii ale marilor artisti. Motivele din spatele acestor aspecte au fost marturisite de catre el insusi. Pictorul era de parere ca epoca in care traia il obliga sa faca toate aceste lucruri, intrucat civilizatia ajunsese la un nivel de dezvoltare si de intelegere a lumii inconjuratoare cu totul in afara realitatii, iar operele sale nu reprezinta decat o infatisare in oglinda a acestui aspect.
Mai mult decat atat, arta sa infatisa subiecte si idei emotionante, prezentate insa intr-o maniera detasata si obiectiva, specifica benzilor desenate. Unificarea formelor care avea ca scop eliminarea tuturor detaliilor inutile pentru a crea lucrari curate si profunde este un alt aspect des intalnit in lucrarile lui Lichtenstein. Pictorul era de parere ca artistii trebuie sa-si caute sursele de inspiratie din realitate si nu din fantezie, deoarece in viata reala poti trai si poti simti adevarata valoare a umanitatii. Totusi, discrepanta dintre unificarea formelor si metodele obiective si detasate de prezentare a operelor sale confera artei pop a lui Lichtenstein un caracter ambiguu si greu de interpretat si de inteles.
Despre Arta Pop
Arta Pop este o miscare artistica ce a aparut pentru prima data la mijlocul secolului trecut, in Anglia. Insusi denumirea termenului ne duce cu gandul la acea arta care prinde la public. Jasper Jones si Robert Rauschenberg sunt cei doi artisti care au inagurat acest curent, in urma reprezentarilor unor sculpturi in bronz care erau copii perfecte a unor cutii de conserve. In Marea Britanie, Richard Hamilton a introdus teme mai putin discutate pana atunci, precum rock&roll-ul sau automobilele. Arta Pop este in stransa legatura cu acea cultura de masa care se va dezvolta incepand cu anii 1960. In anul 1956, cu ocazia unei expozitii din Anglia, sunt numite principalele trasaturi ale noului curent.
