Pictorul Vermeer s-a nascut sub numele de Johannes van der Meer, in orasul Delft, Olanda, la 30 sau 31 octombrie 1632, fiind al doilea copil al lui Reynier Jansz si a Dignei Baltens. Tatal sau, un dealer de arta cu numeroase legaturi printre colectionarii de arta si artistii locali, il sprijina pe tanarul Johannes in alegerea carierei de artist, motiv pentru care, in anul 1640 isi incepe studiile de pictura care ii vor marca, astfel, destinul.
In 1653, se casatoreste cu o catolica practicanta din Gouda, cu care are 11 copii. In aceasta perioada devine si conducatorul asociatiei pictorilor din Delft (intre 1662-1663 si 1669-1670). Cu tot talentul sau, se pare ca, in acest rastimp, pictorul Vermeer creeaza foarte putine tablouri, din care vinde si mai putine, majoritatea lucrarilor sale fiind inca in posesia familiei in momentul mortii sale. Din veniturile pe care pictura i le aducea reuseste sa-si intretina, intr-o maniera rezonabila, familia, pana in momentul invaziei franceze, din anul 1675, cand este ruinat financiar, sotia fiind nevoita sa declare falimentul in 1676, la un an de la moartea artistului.
Din punctul de vedere al tehnicii picturale, operele timpurii ale lui Vermeer sunt, oarecum, influentate de tehnica practicata de Rembrandt (1606–1669), dar subiectele alese si elementele de compozitie reflecta, intr-o oarecare masura, influenta pictorilor “caravaggisti” din Utrecht, oras in care tehnica aplicata de Caravaggio, in Italia, a inflorit in acea perioada. Lucrarea “Hristos in casa Martei” este asemanatoare, din perspectiva tehnicii compozitionale, cu cea folosita de Hendrick Terbrugghen (1588–1629) si Gerrit van Honthorst (1590–1656), doi reprezentanti de marca ai “caravaggismului”. Singurul subiect mitologic abordat de pictorul Vermeer este cel al zeitei Diana – unicul tablou care ilustreaza o figura intr-un peisaj – fiind foarte sugestiv pentru curentul italian. Lucrarea “Soldatul si fata care rade” este cea care face trecerea intre perioada timpurie si perioada matura a carierei sale – folosirea emfatizarilor luminoase, straturile mult mai groase de vopsea apar pentru prima data in operele sale.
In ultima decada a vietii sale, pictorul se dedica in totalitate compozitiilor extrem de complicate, cu spatii mult mai mari de reprezentare – lucrarea “Arta picturii”, realizata in anul 1670, este de mari dimensiuni si foarte complexa ca realizare si simbolistica. Tacerea, pacea interioara si ordinea care domnesc in lucrarile sale creeaza iluzia eternitatii, a echilibrului desavarsit, motiv pentru care pictorul ale carui lucrari de arta sunt extrem de clare a fost considerat, in mod paradoxal, un misterios.
Lucrarile pictorului Vermeer transmit un calm imperturbabil, cu foarte putine figuri reprezentate, in general, una sau doua caractere feminine – femei indragostite, femei scriind scrisori de dragoste – artistul redand, cu constiinciozitate, latura sofisticata a burgheziei olandeze a secolului saptesprezece. Picturile sale sunt, in acelasi timp, si unele moralizatoare, lucrarea “Paharul cu vin”, din anii 1658-1660, avand ca tema centrala “pacatul”, asociat simbolic vinului, tema prezenta si in lucrarile “Soldatul si fata care rade”, din anul 1658, si “Femeie si doi barbati”, din anul 1659. In toate aceste lucrari este descrisa incercarea barbatilor de a seduce tinerele domnisoare prin intermediul vinului, pictorul Vermeer fiind un infocat sustinator al ideii conform careia consumul de alcool de catre femei este primul pas catre o viata incestuoasa si degradanta.
In toate picturile sale, Vermeer experimenteaza tehnicile de aplicare ale luminii – bijuterii care lucesc in lumina, buze umede, ochi luminosi care capteaza lumina, reflectii ale geamurilor ferestrelor – contribuind astfel la crearea unei atmosfere linistite, tonurile sale preferate fiind cele de albastru, alb si galben. Toate aceste culori se regasesc si in tablourile sale celebre, ca “Fata cu un cercel de perla”, din 1665, “Laptareasa” etc. Dintre toate lucrarile sale, doar trei au inscrisa si data realizarii lor – “Geograful”, 1668-1669, “Astronomul”, 1668, si “Procuratoarea”, 1656. Unii critici de arta considera ca barbatul din stanga personajului central din lucrarea “Procuratoarea” este chiar pictorul Vermeer. “Geograful” si “Astronomul” au fost realizate ca tablouri pereche, motiv pentru care nu au fost despartite pana in anul 1729.
Ultimii ani ai pictorului au fost umbriti, din nefericire, de deteriorarea dramatica a situatiei sale financiare, chiar daca, pe langa banii din vanzarea tablourilor, Vermeer isi castiga existenta ca dealer de arta, ducand mai departe afacerea mostenita de la tatal sau. In momentul in care razboiul dintre Franta si partea spaniola a Olandei a inceput, in anul 1672, familia lui Vermeer a fost una dintre cele care au avut de suferit din cauza datoriilor acumulate pentru cresterea copiilor. Toate aceste evenimente nefericite au dus la instalarea unei depresii cronice si la decesul subit (o zi si jumatate de boala) al pictorului Vermeer. Acesta a fost inmormantat pe 15 decembrie 1675, in mormantul familiei din Oude Kerk, Delft.
Lucrarile sale nu au fost foarte apreciate in timpul vietii, acestea ramanand in anonimat pana in anul 1866, cand Théophile Thoré i-a celebrat intreaga activitate, atribuindu-i un numar de 76 de picturi, care, mai tarziu, au fost reduse de autoritatile competente la 30, proclamandu-l, in acelasi timp, ca fiind unul dintre cei mai mari pictori ai vremurilor sale.
