In 2006, vanzarea la licitatie, in Marea Britanie, cu peste 120 000 de euro, a douazeci si unu de tablouri apartinand liderului nazist Adolf Hitler, a starnit un scandal imens, amplificat trei ani mai tarziu, de vanzarea altor treisprezece, pastrate pana la acea data de un ofiter englez stabilit in Germania, in 1945. Printre acestea se aflau mai multe picturi in acuarela, reprezentand peisaje romantice, cu mici case pitoresti, flori si un autoportret al viitorului Cancelar al celui de-al treilea Reich, privind ganditor in zare, de pe un pod de piatra. Exista mii de picturi, cele mai multe in acuarela, pastrate in arhivele federale americane si in cele ale Holocaust Memorial Museum (unde nu pot fi vazute decat cu aprobarea curatorului institutiei, evreu de origine).
Au mai iesit la iveala si o serie de schite cu nuduri, portrete, obiecte, despre care se spune ca Hitler le-a trimis, in 1907 si 1908, pentru a fi admis la Academia de Arta din Viena. A fost respins de doua ori. Daca specialistii in pictura spun la unison ca aceste tablouri demonstreaza, mai degraba, lipsa de talent, ideologul partidului nazist Arthur Rosenberg, spanzurat in 1945, considera ca picturile in acuarela ale lui Hitler releva o inclinatie artistica nativa si un gust, in materie artistica, tipic mic-burghez. De altfel, Hitler insusi pare a se fi indoit de calitatea picturilor sale, cand, intr-un interviu din 1937, dat unei reviste culturale, spunea ca faptul de le fi pictat pentru a-si castiga existenta, la un anumit moment al vietii lui, nu inseamna ca le face demne de a fi expuse la Haus der Deutschen Kunst (Casa de Arta Germana).
Interesul pentru arta al celui care va deveni cel mai odios dictator din istoria recenta a omenirii se poate explica, in anii petrecuti la Viena, incepand cu 1902, prin nevoia de a a-si asigura un venit minim pentru traiul de zi cu zi, dar si ca expresia unei mari frustrari. A avut o copilarie nefericita, crescut de o mama casatorita cu un barbat cu 23 de ani mai in varsta decat ea, batut crunt de tatal sau, in nenumarate randuri, tata pe care Hitler l-a urat toata viata intr-atat de mult incat, dupa ce Germania nazista a anexat Austria, dictatorul a distrus complet satul natal al tatalui.
In anii tineretii petrecuti la Viena, Hitler a trait intr-o saracie lucie, cersind adeseori, pentru a avea ce manca, si vanzand, din cand in cand, picturi inacuarela cu portrete, femei, caini, peisaje sau cladiri, asa cum faceau multi asa numitii pictori ai strazii. E usor de presupus ca nu dintr-o mare pasiune pentru arta s-au nascut picturile sale, ci din inversunarea unei fiinte chinuite, izolate, fara prieteni. Cei care l-au cunoscut in perioada tineretii lui marturiseau ca Hitler era incapabil de a manifesta cel mai mic semn de compasiune sau afectiune pentru cineva. Singurele gesturi de acest fel se indreptau uneori catre cainele sau.
Cu o astfel de fire, probabil ca picturile lui in acuarela erau, mai degraba, rezultatul unei tehnici indelung exersate si nu al unei chemari aristice autentice (de multe ori facea copii pictate ale unor ilustrate). De altfel, mai tarziu, ajuns la putere, gusturile sale artistice, conditionate de o personalitate maladiva, se regasesc in conceptul de “arta nazista”, al carei mesaj este exaltarea puterii, a autoritatii, respingand, de exemplu, total, arta autentica a timpului sau si toate directiile artistice moderne cu care a fost contemporan. A inchis si a interzis nenumarate expozitii ale unor artisti absolut exceptionali, care au marcat istoria picturii secolului al XX-lea, precum Marc Chagall, Kandinsky, Max Ernst, Oskar Kokoschka, Georges Braque, Edvard Munch, Mondrian etc. A ars, la propriu, opere avangardiste de mare valoare si a obligat nenumarati artisti sa fuga din Germania, iar cei care au ramas, asumandu-si riscuri enorme, erau constant supravegheati.
Fie ca e vorba de picturile in acuarela sau de schitele lui Hitler, toate au in comun lipsa de viziune, de anvergura si de talent creativ. Lucrarile lui sunt monotone, fara personalitate, fara spirit imaginativ.
Intr-o carte intitulata “Plecarea celuilalt”, autorul Eric Emmanuel Schmitt se intreaba si isi imagineaza ce ar fi devenit Hitler daca ar fi fost acceptat la Academia de Arta din Viena. Ar fi scapat lumea de monstrul care a martirizat intreaga Europa?
