Una dintre pasarile cele mai mari care populeaza tarmurile Antarcticii este pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri). Ajunge la inaltimea de 1,10 m si greutatea de 22-46 kg. Are aripile transformate in niste formatiuni asemanatoare unor inotatoare, cu pene in forma de solzi ce le folosesc ca vasle puternice la inot si scufundat.

Picioarele scurte sunt fixate mult inapoi pe corp, sunt prevazute cu membrane inotatoare, iar pana aproape de laba sunt acoperite cu pene. Labele sunt palmate, groase, cu degetul aratator inainte. Dispunerea picioarelor mult inapoi, il ajuta sa stea cu in pozitie verticala, sprijinindu-si corpul pe coada scurta si rigida.

Capul, spatele si gatul sunt negre, abdomenul este alb-lucios. Partea dorsala a aripilor este neagra, iar partea interioara este alba. Ciocul este destul de lung, negru in partea de sus, portocaliu sau roz in partea de jos.

pinguin imperial

In zona cefei are doua zone portocalii care se estompeaza in alb. Masculul si femela difera prin culoarea ciocului, gatului si cefei. Exemplarele tinere au culoarea gri-argintie, capul negru, zonele de la ceafa si din jurul ochilor sunt albe.

Cand inoata sau se scufunda, pinguinul imperial atinge viteze considerabile, de 3m/s. Pe sol, daca vrea sa inainteze repede, se intinde pe zapada si aluneca inainte, impingand cu picioarele si folosind din cand in cand aripile ca vasle. Impotriva frigului din Antartica este protejat de un strat adipos care se afla sub piele, de penajul format din pene de contur dese si mici care nu lasa sa patrunda apa, dar si de un strat de aer incalzit de corp.

In perioada de naparlire, care este destul de scurta, pinguinii nu intra in apa si nu se hranesc. Penele vechi sunt impinse din folicule de penele noi, ramanand legate de acestea pana ce sunt impinse mult pe suprafata pielii si abia atunci penele vechi aluneca concomitent pe suprafete mari.

Citește și:  Graurul (Familia Sturnidae), se aseamănă mult cu un corb

Se poate scufunda un timp de 20 minute la adancimi de cca. 530 m, apoi porneste in cautarea hranei pe distante de sute de kilometri. Hrana pinguinilor consta inainte de toate din pesti, cefalopode si crustacee planctonice.

Pinguinul imperial este cel mai mare dintre toate speciile si se remarca printr-un comportament de reproducere neobisnuit. Femela depune un singur ou in plina iarna antarctica, apoi pleaca in mare si se intoarce abia primavara urmatoare.

Masculul poarta oul pe membranele inotatoare de pe picioare si il protejeaza cu o cuta a abdomenului care atarna deasupra si care asemenea unui buzunar cald apara oul de temperaturile joase ale iernilor antarctice. Nu merge in mare pana cand se intoarce perechea sa.

grup de pinguini imperiali
grup de pinguini imperiali

Incubatia dureaza sapte saptamani si un singur ou mare (de 460-470 g) este clocit pe rand de 10 pinguini adulti, care poarta tot timpul oul pe piciore. Cand puiul iese din ou, este tinut si el la adapost, dar cand este eliberat suporta totusi destul de greu temperaturile scazute. Astfel, doar 30% dintre ei supravietuiesc. La inceput puiul este acoperit cu puf gri, moale pe corp si negru pe cap.

La intorcerea femelei, masculul pleaca in mare, reintorcandu-se mai tarziu pentru a ajuta la cresterea puiului. Pentru a-l hrani, adultul aduce in stomac in faringe hrana jumatate digerata si puiul o ia de acolo, introducand capul cu ciocul adanc in gura acestuia. In aceasta perioada parintii pierd foarte mult in greutate.

Aceasta specie de pinguini face parte din ordinul Sphenisciformes si familia Spheniscidae.

Video – Pinguinul imperial (Aptenodytes forsteri):

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.