Garia (Uria aalge) este un pinguin nordic de talia unei rate salbatice raspandit peste Atlanticul de Nord si Pacificul de Nord, peste Marea Baltica si Marea Nordului. Colonizeaza pe stancile din nordul Europei formand grupuri de sute sau chiar mii de exemplare.
Caracteristicile fizice și adaptările pinguinului nordic Garia
Garia are corpul relativ mare, lungimea sa ajunge la 39-42 cm, greutatea la 850-1100 g si aripile la 61-73 cm. Penajul este similar la ambele sexe, nu apare un dimorfism sexual. Pe cap, aripi si partea dorsala a corpului este maro-negru, pe partea ventrala este alb. Iarna zona gatului si a obrajilor devine alba.
Picioarele sunt negre, situate mult inspre coada, au degetele unite cu membrane inotatoare, ciocul este ascutit si lung gri-inchis spre negru, ochii sunt mici cu irisul de culoare inchisa, au in jurul lor cate un inel alb.
Comportamentul alimentar și tehnicile de scufundare
Aceasta specie este perfect adaptata la viata pe apa, se hraneste cu pesti mici, sprot, hering, capelin, moluste si alte vietuitoare marine mici – pe care ii prinde facand scufundari scurte in apa ca un adevarat scafandru. Inoata excelent, isi foloseste atat picioarele cat si aripile pentru vaslit.
Reproducerea și îngrijirea puilor
In perioada de cuibarit – in lunile aprilie si mai – pasarile isi ocupa un loc unde sa-si depuna ponta, pentru care deseori se dau lupte crancene intre ele. Disputele dintre ele se aud de la distante mari, strigatele sunt stridente, persistente si ragusite, se aseamana cu un fel de ,,arrr-arrr”sau ,,errra-errra”.
La aceasta specie ponta este alcatuita dintr-un singur ou pe care femela il depune direct pe stanca sau intr-o adancitura in peretele golas.
Oul are o culoare variabila de la alb la vernil si prezinta pete inchise, are o forma specifica, ascutita, astfel incat nu aluneca si nici nu se rostogoleste de pe suprafata stancii. Singurul pericol care apare este ca in timpul certurilor dintre pasari se poate intampla ca oul sa fie impins in apa si astfel este pierdut. In acest caz femela depune dupa putin timp un alt ou suplimentar.
Oul este clocit si de femela si de mascul, schimbandu-se intre ei, timp de o luna. Dupa eclozarea oului apare puiul acoperit cu puf, care este hranit de pasarile adulte cu hrana regurgitata. Dupa o perioada de 21-28 de zile puiul are deja corpul acoperit in mare parte cu pene – moment in care parintii il ademenesc sa intre in apa si il invata sa-si caute hrana ca un adult.
Garia nu este o specie in pericol de disparitie, face parte din ordinul Charadriiformes, familia Alcidae.
Provocări și eforturi de conservare
Deși nu este în pericol iminent de dispariție, Garia se confruntă cu amenințări precum pescuitul intensiv, poluarea apei și schimbările climatice care afectează disponibilitatea hranei. Conservarea habitatului său stâncos și reducerea poluării marine sunt esențiale pentru menținerea populațiilor stabile. În unele zone, s-au implementat măsuri de protecție prin limitarea accesului uman în perioadele de cuibărit.
Video – Garia (Uria aalge):
Avem colonii de garia aici, in Feroe (le spune „lomvigi” in feroeza – se citeste lom_vii), sunt splendide. Foarte greu accesibile, se ajunge numai cu barca si numai daca vremea permite.