Placebo – experimente uimitoare care readuc acest efect în atenţia oamenilor de ştiinţă

Placebo, la modul cel mai general, înseamnă “un medicament (sau preparat) inactiv prescris fie pentru a-i face plăcere pacientului, fie în scopuri experimentale, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului și reacțiile psihice ale pacientului” (DEX), iar efectul placebo vizează o formă de efect terapeutic care apare în timpul administrării unei substanțe inactive sau a unei proceduri care, teoretic, nu ar trebui să producă nicio schimbare semnificativă în organism, dar care poate avea efecte reale asupra stării de sănătate a unei persoane.

Fenomenul placebo, cunoscut de mult timp, a reintrat în atenţia oamenilor de ştiinţă, mai ales de când Fabrizio Benedetti, profesor de fiziologie și neuroștiințe la Facultatea de Medicină a Universității din Torino, Italia, cercetător în domeniul studiilor placebo şi nocebo, conducător al “celui mai important laborator pentru studiul efectelor placebo din lume” (cum a fost declarat de “New England Journal of Medicine”) a publicat o serie de studii care relevă mecanisme complexe, implicate în diferite boli, sisteme și intervenții terapeutice.

Etimologia cuvântului “placebo”

Termenul “placebo” (forma de viitor a verbului latinesc “placeo/ plăcere” – “a plăcea”, care se traduce ca “voi plăcea” sau “voi fi plăcut”/ “agreabil”) este folosit de multă vreme, dar până aproximativ în secolul al XIII-lea avea un sens exclusiv religios, fiind cuvântul prin care erau numiţi cei care interpretau Psalmul 116 (consacrat cultului morţilor), în cadrul ceremoniilor funerare. Pentru că erau un fel de “bocete” de circumstanţă, cuvântului “placebo” i s-a asociat înţelesul de “fals”.

Mult mai târziu, în secolul al XVIII-lea, i s-a atribuit termenului “placebo” o semnificaţie medicală, aceea de “remediu banal al unei boli”, adică un fel de “medicament” care provoacă pacientului o stare de bine, fără a fi neapărat şi util, in sensul eliminării cauzelor unor maladii.

Medicului american Henry.K. Beecher, anestezist şi specialist în etica medicală, i se datorează includerea acestui cuvânt în limbajul medical. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Beecher, pentru a alina durerea soldaților care nu mai aveau stoc de morfină, a avut ideea de a le injecta o soluție salină, făcându-i să creadă că este morfină. În urma injecției, unii dintre soldați s-au simțit ușurați de durere.

Ulterior, efectul placebo a intrat în uitare sau a fost tratat ca aparţinând exclusiv pseudoştiinţei, până de curând, când efecte uimitoare şi pentru medici l-au readus în atenţie, constatându-se că potențialul său terapeutic este încă prea puțin utilizat, deşi ar putea avea rezultate semnificative.

Efectul placebo implică eliberarea de endorfine în creier

Efectul placebo “este în cap”, are legătură cu capacitatea minții umane de a “comanda” autovindecarea, dar nu este rodul imaginației. S-a demonstrat că acest proces funcționează prin intermediul rețelelor neuronale din creier și, în unele cazuri, implică eliberarea de endorfine – molecule care reduc durerea. În caz de durere, un efect placebo are puterea de a activa mai multe zone ale creierului, inclusiv cortexul prefrontal, care va elibera molecule analgezice (care diminuează durerea) şi care vor acționa apoi asupra receptorilor durerii și vor inhiba acțiunea acestora.

Orice tratament are o acțiune parțial psihologică

Este o evidenţă că impactul unui medicament rezultă din principiul său activ (acțiunea farmacologică), dar și din efectul psihologic sau placebo pe care îl produce, aşa cum şi procesul invers este valabil – dacă unui pacient i se administrează un tratament (medicament) fără ca acesta să ştie despre ce este vorba, efectul terapiei este redus, pentru că pacientul nu se așteaptă la nimic într-o astfel de situaţie. Aceasta înseamnă că “ceea ce contează nu este doar tratamentul în sine, ci “ritualul” care însoțește administrarea acestuia”, sublinia medicul Fabrizio Benedetti.

“Ritualul” înseamnă prezenţa medicului, felul în care acesta arată – halatul, stetoscopul în jurul gâtului, cunoştinţele, atitudinea care să confere siguranţă pacientului, un zâmbet, o strângere de mână, o privire în ochi, mimica, tonul vocii, tipul de atenție acordat pacientului, compasiunea care i se arată etc. – toate pot influența efectul placebo, generând o serie de așteptări inconștiente cu privire la eficacitatea tratamentului.

Sugestia medicului că este vorba de un tratament bun și că majoritatea persoanelor care îl primesc se însănătoşesc ridică așteptări conștiente, care creează speranță, optimism. Aceste încurajări și simboluri implicite, în contextul tratamentului, servesc eficacității terapeutice.

Mecanisme cerebrale subtile

Studiile de neuroimagistică au arătat că efectul placebo începe în cortexul prefrontal – situat in partea din față a lobilor cerebrali, o zonă decisivă pentru înțelegerea gândirii noastre abstracte, a conștiinței de sine si care este responsabilă cu planificarea comportamentelor cognitive complexe și cu expresia personalității. Așteptările induse de sugestiile verbale ale medicului și simbolurile percepute la intrarea în cabinetul specialistului declanșează mecanisme care își au originea în lobii frontali, care vor transmite semnale către diversele sisteme care alcătuiesc organismul nostru.

S-a mai observat că persoanele care răspund bine la placebo sunt adesea oameni care sunt ușor absorbiți de ceea ce fac și care sunt capabili să se extragă mental din mediul în care se află, aşa cum şi copiii răspund semnificativ la efectul placebo, pentru că au încredere deplină în adulții care le aplică tratamentul.

Fiecare reacționează diferit la efectul placebo

Nu toată lumea reacţionează la fel la efectul placebo. Studiile arată că trăsăturile de personalitate pot influența sensibilitatea la efectul placebo. Optimismul, sugestibilitatea și empatia sunt asociate cu un răspuns mai bun la acest efect. Alte studii arată că efectul placebo depinde şi de patologie, de contextul psihologic, de structura noastră genetică, pentru că implică eliberarea anumitor molecule, precum endorfina sau dopamina, a căror producție se află sub controlul genelor. Astfel, variația acestor gene ar putea fi asociată cu o anumită sensibilitate la efectul placebo.

S-au făcut nenumărate experimente care să evalueze efectul placebo. De exemplu, experimentul analgeziei sugestive (pacienților li s-a spus că vor primi o substanță care va reduce durerea, dar li s-a dat, de fapt, o substanță inactivă), experimentul pilulelor de zahăr (pacienții au primit pilule de zahăr în loc de medicamente reale), experimentul cu injecție salină, cu un pretins nou “tratament” pentru durerile de spate etc. – în toate aceste situaţii, când pacienților li s-a cerut să-și evalueze nivelul de durere sau de ameliorare a simptomelor, răspunsurile au fost afirmative.

Când unor bolnavi de Parkinson şi altora care sufereau de depresie li s-a spus că li se va administra un nou tratament (în realitate, o substanţă inactivă), pacienții au raportat o ameliorare semnificativă a simptomelor lor, sugerând că efectul placebo poate fi eficient și în cazul unor afecțiuni neurologice.

Intensitatea efectului placebo variază foarte mult de la boală la boală. În diferitele studii, eficacitatea sa este evaluată de la 4 la 83%, în funcție de simptome și de criteriile utilizate. De exemplu, placebo este foarte eficient în tratarea durerii, a insomniei, a depresiei şi, spre marea uimire a specialiştilor, în cazurile de Parkinson (o boală caracterizată prin distrugerea neuronilor producători de dopamină), probabil datorită componentei emoționale puternice a acestor afecțiuni și gradului de așteptare al pacientului.

Efectul placebo – o schimbare de perspectivă

Un sondaj făcut în SUA, în mai multe spitale (sub protecţia anonimatului pentru medici) a evidenţiat că tot mai mulţi specialişti prescriu placebo pacienţilor lor. Unii medici de familie au recunoscut că au oferit vitamina A unor pacienţi, chiar dacă vitamina nu avea să aibă niciun efect asupra problemei lor de sănătate, deoarece au simțit că pacientul avea “nevoie” de ceva, unii psihiatri au susținut că au prescris un anume medicament în doză subterapeutică s.a.m.d.

S-a mai observat că, de exemplu, dacă un pacient a participat la un studiu realizat de Universitatea Harvard, efectele măsurate pentru același placebo au fost diferite de cele obținute dacă studiul s-a realizat la o universitate mai puţin cunoscută. De asemenea, dacă pastilele placebo sunt mici, pacienţii au reacţionat ca şi cum nu ar fi primit nimic, în timp ce, dacă pastilele au fost mari sau intens colorate, au “”simțit” că au primit un tratament mai bun.

În mod similar, de pildă, dacă pacientul trebuie să ia un placebo la patru ore, de fiecare dată când ia o pastilă își spune (prin gestul pe care-l face) că are grijă de corpul și de boala lui și că pilula îi va face bine. Este evident că pastila este inactivă chimic, dar îi schimbă modul de a gândi, iar acest nou mod de a gândi îi influenţează fiziologia. Este efectul placebo.

Unii medici ortopezi au mărturisit că, pentru durerea de artrită la un genunchi, la unii pacienţi, au simulat o operaţie și au constatat că atunci când pacientul se trezește și vede bandajul, inciziile, crede că a suferit o intervenție chirurgicală, apoi va face kinetoterapie și va începe din nou să meargă, crezând că operația a avut succes.

Un experiment inedit

S-a făcut şi un experiment într-un spital de ortopedie – dintr-un grup de bolnavi, jumătate dintre ei au suferit o intervenţie chirurgicală, ceilalţi au avut doar o operaţie simulată. Concluzia a fost că nu a existat nicio diferență (in privința vindecării) între cele două grupuri, medicii întrebându-se dacă nu este de preferat o operație falsă, întrucât operația adevărată poate fi însoțită de complicații.

Deoarece studiile şi experimentele recente au confirmat, în mare măsură, faptul că efectul placebo funcţionează în multe cazuri, specialiştii în medicină spun că luarea în calcul a acestui efect ar putea face posibilă utilizarea unei cantităţi mai mici de medicamente (implicit reducerea efectelor secundare ale acestora) şi, în acelaşi timp, pentru unii dintre pacienţi ar putea exista o cale mai puţin traumatizantă de a depăşi o problemă de sănătate, fără a se pierde din vedere că efectul placebo nu este un leac, nu poate vindeca, dar poate modula simptomele şi poate chiar modifica sistemul imunitar, după cum remarca un cunoscut medic, Amir Raz, profesor la Departamentul de Psihiatrie de la Universitatea McGill, din Canada. Efectul placebo poate începe în mintea noastră, dar, în cele din urmă, schimbă de fapt fiziologia organismului.

Toate medicamentele au o parte din efectul placebo

Efectul placebo este o variabilă importantă, întotdeauna luată în considerare în cazul studiilor asupra medicamentelor. Această variabilă face posibilă evaluarea efectului specific al unui medicament, adică ceea ce aduce acesta mai mult decât un “medicament” lipsit de orice substanță activă. Astfel, un medicament va fi considerat eficient numai dacă prezintă efecte mult mai mari decât efectul indus de placebo (deseori administrat unui așa-numit grup „de control”).

Reconsiderarea efectului placebo

Efectul placebo acționează şi ori de câte ori luăm un tratament. Impactul unui medicament rezultă din principiul său activ (acțiunea farmacologică), dar și din efectul psihologic sau placebo pe care îl produce. Se poate demonstra acest lucru şi prin reversul situației – atunci când pacientului i se administrează un tratament fără ca acesta să ştie despre ce este vorba, efectele sunt minime (chiar inexistente).

Reconsiderarea efectului placebo, în studiile recente, a mai evidenţiat şi un alt fapt – necesitatea unei “educaţii” adecvate a medicului, in sensul cultivării unei atitudini în faţa pacientului care să inspire încredere, curaj, optimism, să transmită empatie şi compasiune, având în vedere cât de importante sunt mecanismele psihologice de care depinde sănătatea noastră.

Desigur, din perspectiva efectului placebo, se ridică şi întrebări legate de etica medicală (a adevărului) în comunicarea cu pacientul și de consimțământul lui informat, dar tot mai mulţi specialişti, inclusiv profesorul Amir Raz, din Canada, care a iniţiat şi un curs despre efectul placebo la Universitatea McGill, spun că “mentalitățile par să se schimbe încet, dar sigur” şi tot ce este in favoarea binelui şi a sănătăţii trebuie luat în considerare.