Planeta Europa, satelitul natural al lui Jupiter – aproape o certitudine că viaţa extraterestră există

Planeta Europa, unul dintre sateliţii naturali ai lui Jupiter, cu misteriosul ocean ascuns sub kilometri de gheaţă, este una dintre recentele provocări pentru cercetătorii spaţiului cosmic. Pentru NASA, dar şi pentru alte echipe de specialişti, planeta Europa a devenit noua ţintă tehnologică şi ştiinţifică, după ce, timp de mai bine de 40 de ani, Marte, Planeta Roşie, a fost studiată şi de pe orbită, şi cu ajutorul sondelor spaţiale, fără a se fi găsit ceva semnificativ legat de posibile forme de viaţă.

Chiar dacă cercetările pe Planeta Marte continuă, a devenit evident că entuziasmul începuturilor, în căutarea urmelor vieţii în praful marţian, nu mai există. În schimb, o serie de date conduc spre ideea că planeta Europa, la adâncimi abisale, ar putea adăposti forme de viaţă de o diversitate inimaginabilă. Până în 2030, şi NASA, şi Agenţia Spaţială Europeană vor trimite aici sonde spaţiale, care să permită studiul complex al acestei planete.

Planeta Europa – misteriosul satelit natural al lui Jupiter

Planeta Europa sau “Jupiter II Europa”/J II Europa este unul dintre cei 79 de sateliţi naturali ai lui Jupiter (până la această dată 72 confirmaţi şi numerotaţi, 57 au primit deja şi un nume), Jupiter fiind a doua planetă din Sistemul nostru solar cu cel mai mare număr de sateliţi naturali, după Saturn, care are 82.

De existenţa planetei Europa se ştie încă din anul 1610, când a fost descoperită de către fizicianul, matematicianul şi astronomul Galileo Galilei, când savantul a adus unele îmbunătăţiri telescopului său.

Este şi motivul pentru care această planetă face parte din categoria sateliţilor galileeni, numiţi aşa după numele descoperitorului, aceştia fiind Io, Europa, Callisto (nume date pentru a aminti de iubitele lui Zeus, din mitologia greacă) şi Ganymede. “Europa”, cea de la care vine şi numele continentului nostru, nu numai cel al satelitului lui Jupiter, in miturile antice, era o nobilă femeie feniciană, curtată de Zeus şi devenită regina a Insulei Creta.

Planeta Europa, ca dimensiuni, este puţin mai mică decât Luna, având un diametru de 3 121 kilometri. Suprafaţa sa este acoperită în întregime cu gheaţă (spre deosebire de Io, care este acoperit de vulcani şi lavă clocotită). Deşi la suprafaţă temperatura este de maximum -150 grade Celsius, sub stratul de gheaţă se presupune că s-ar ascunde un imens ocean, de aproximativ 90 de kilometri adâncime.

Ce ar putea ascunde oceanul din adâncurile Planetei Europa?

Potrivit observaţiilor de până acum, făcute cu ajutorul sondei spaţiale Galileo, planetologii au descris un model ipotetic al lumii de gheaţă şi apă de pe planeta Europa. În inima acestei stele uşoare, ar putea exista un miez metalic foarte dens, înconjurat de o mantie groasă de roci mai uşoare, apoi de un strat de apă adânc de aproximativ 90 de kilometri, adică în jur de 3 miliarde de kilometri cubi de apă, de două ori mai mare decât volumul de apă de pe Terra.

Cu informaţiile de până la această dată, nimeni nu poate spune, cu certitudine, în ce formă există apa din adâncurile satelitului lui Jupiter. Solidă sau lichidă? Majoritatea specialiştilor cred că mareele gravitaţionale intense ale lui Jupiter, Io, Ganymede şi Callisto (ceilalţi sateliţi ai lui Jupiter) sunt suficiente pentru a încălzi şi lichefia acest volum de apă, cu excepţia suprafeţei.

În plus, au fost detectate, la suprafaţa Planetei Europa, prin intermediul telescopului spaţial Hubble, gheizere, care sugerează că planeta ar putea fi locuită de anumite organisme, dar această ipoteză nu a fost încă verificată. În acest sens, NASA intenţionează să lanseze prima sondă spaţială, în 2022, şi apoi altele, în următorii ani, proiectul având numele “Europa Clipper”.

Mai mult, anumiţi specialişti lansează şi ipoteza că apa din adâncul Planetei Europa ar putea fi sărată, identică cu cea a mărilor terestre, în care viaţa a apărut cu circa 4 miliarde de ani în urmă. Această posibilitate deschide largi drumuri de cercetare pentru exobiologi, cei care studiază formele de viaţă în cosmos, deoarece un astfel de ocean sărat ar putea adăposti o inimaginabilă diversitate biologică, inclusiv în absenţa Soarelui, avându-se în vedere faptul că, pe Pământ, viaţa a cucerit teritorii în care lumina şi căldura stelei noastre nu pătrunde niciodată – în peşteri, în gropi oceanice etc.

Planeta Europa – explorarea satelitului, o prioritate

Nu numai NASA, dar şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA) sunt extrem de interesate de explorarea acestui satelit al lui Jupiter. “Trebuie să trimitem – spunea un reprezentant al ESA – o sondă capabilă să confirme că există într-adevăr un ocean sărat sub gheaţa planetei şi care să dovedească existenţa unei comunicări între abisurile oceanului şi suprafaţă, comunicare care permite transportul nutrienţilor şi, prin urmare, apariţia vieţii”.

Speranţa de a găsi forme de viaţă pe această mică stea se leagă şi de faptul că mantaua stâncoasă a planetei s-ar afla în contact cu apa oceanului de sub gheaţă, iar posibilele forme de viaţă ar găsi sulful, fosforul, magneziul şi fierul necesare într-un peisaj similar cu al crestelor oceanice de pe Terra.

Riscurile explorării Planetei Europa

În pofida entuziasmului provocat de perspectivele cercetării ştiinţifice pe satelitul natural al lui Jupiter, Europa, unii specialişti pun o întrebare decisivă, referitoare la riscurile potenţiale pe care le-ar presupune introducerea dispozitivelor în apa satelitului Europa, în sensul contaminării şi punerii în pericol a unor posibile forme de viaţă, prin introducerea bacteriilor şi virusurilor terestre, în ciuda operaţiunilor de decontaminare a roboţilor care vor fi trimişi în explorare.

Pe de altă parte, se presupune că, totuşi, câmpul de radiaţii al lui Jupiter este suficient de puternic pentru a distruge viruşii şi bacteriile terestre, înainte ca roboţii să înceapă căutarea unei forme de viaţă extraterestre, chiar prea puternic, ceea ce înseamnă conceperea unor instrumente de lucru din materiale capabile să reziste la o radiaţie intensă. În acest scop s-au alocat, pentru 2021 – 2022, 25 de milioane de dolari, după ce o misiune anterioară, JIMO (Jupiter’s Frozen Moons Orbiter), a fost abandonată din pricina costurilor prea mari, de 16 miliarde de dolari.

Enceladus, satelitul natural al lui Saturn

Condiţii similare cu cele de pe Planeta Europa se presupune că ar exista şi pe Enceladus, unul dintre sateliţii naturali ai lui Saturn (al cărui nume este dat după cel al unui Gigant din mitologia greacă), al şaselea ca mărime şi al 14 ca depărtare, dintre toţi cei 82 de sateliţi naturali ai lui Saturn.

Cu ajutorul sondei Cassini-Huygens, trimisă de NASA, s-au descoperit o serie de caracteristici uimitoare, inclusiv o geologie complexă şi o activitate dificil de explicat pentru un corp celest atât de mic (500 de kilometri diametru), în partea sudică. S-a constatat că aici ar exista şi o activitate hidrotermală şi gheizere precum cele de pe planeta Europa, adică un mediu favorabil vieţii.

Imaginile luate de sonda spaţială arată că Enceladus este acoperit cu un strat cu reflexe albăstrui, precum ale zăpezii. Zăpada de pe Enceladus are o grosime de aproximativ 100 de metri, ceea ce înseamnă că aici ninge de cel puţin 100 de milioane de ani. Gheizerele şi sursa de căldură subterană care le alimentează ar fi active de foarte mult timp. Oceanul din adânc ar avea o adâncime de aproximativ 10 kilometri, ascuns de o crustă de gheaţă cu o grosime de 30 – 40 de kilometri.

În zona Polului Sud al planetei se pot vedea şanţuri adânci, lungi de peste 100 de kilometri, pline de zăpadă (“dungi de tigru”) şi aburi. Nu lipsesc din atmosferă azotul, bioxidul de carbon, metanul, acetilena, cianul, formaldehida etc.

Pe baza acestor informaţii, specialiştii spun că, practic, pe Enceladus, sunt prezenţi cei trei factori necesari vieţii: energia (fenomenele calde), molecule care conţin carbon, apă. Pentru comparaţie, recent, pe Terra, în estul Antarcticei, au fost descoperite bacterii anaerobe, într-o mare subterană, foarte sărată, biotop format în urmă cu peste 1,5 milioane de ani.

Planeta Europa, Planeta Enceladus – marile provocări actuale pentru cosmologi

Fascinat de descoperirea vieţii extraterestre, omul a căutat în locuri din ce în ce mai îndepărtate de Terra. Dar, la momentul actual, aceste cercetări sunt reconsiderate, Planeta Europa şi Planeta Enceladus, mai apropiate decât alte zone în care au fost trimise sonde spaţiale, putând oferi mari surprize. Desigur, nu este vorba de existenţa unor forme de viaţă inteligente, dar este posibil să se găsească, în viitoarele misiuni spaţiale, viaţa în forme specifice celor care au fost pe Terra, la începuturi.

Acest fapt este cu atât mai interesant cu cât Jupiter şi Saturn nu ar fi ocupat întotdeauna poziţia actuală şi tot aceste planete fac ca arhitectura sistemului nostru solar să fie neobişnuită, în comparaţie cu alte sisteme solare din Calea Lactee.

Datorită celor peste 6000 de simulări ale evoluţiei sistemului nostru solar, oamenii de ştiinţă au descoperit un detaliu surprinzător despre relaţia dintre Jupiter şi Saturn. S-a crezut că, în vremurile lor timpurii, Jupiter se învârtea în jurul Soarelui de trei ori, iar Saturn, de două ori (rezonanţă 2:3).

Dar o astfel de ipoteză nu poate explica arhitectura actuală a planetelor uriaşe, oamenii de ştiinţă propunând un alt scenariu, în care Jupiter orbitează de două ori în jurul Soarelui, în timp ce Saturn face o singură orbită (rezonanţă 1:2). O planetă îngheţată ar fi putut fi expulzată la marginea sistemului solar încă tânăr, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu Pluto, care, la începuturi, s-ar fi aflat între Saturn şi Uranus.

Printre miliarde de stele…

Aşadar, pentru următorul deceniu, atenţia cercetătorilor spaţiului cosmic se va concentra asupra unor planete mai “apropiate” de Terra şi unde există mari şanse să existe condiţii favorabile vieţii.

Până la întâlnirea cu fiinţele inteligente ale altor civilizaţii, extragalactice, se pare că omul mai are multe de descoperit despre stelele apropiate de Terra, cum ar fi Jupiter şi satelitul său natural, Europa, cea mai mică distanţă la care s-a aflat această planetă de pământ fiind de aproximativ 600 de milioane kilometri, ca în 1963 sau cum va fi în 2022, sau Saturn, aflat la 1,4 miliarde de kilometri de Terra.

Statistic, şansele ca omul să fie singura formă de viaţă din Univers sunt extrem de mici. Universul observabil are circa 92 de miliarde ani lumină în diametru şi cuprinde miliarde de galaxii, dar, până acum, singura dovadă despre existenţa vieţii, pe care omul o are, este aici, pe Pământ.