Planeta Neptun a fost descoperita la 23 septembrie 1846, fiind prima planeta de a carei existenta s-a aflat initial prin calcule matematice si apoi cu ajutorul telescopului. In concordanta cu toate denumirile celorlalte planete, noul corp ceresc descoperit poarta numele zeului roman al marii. Aceasta planeta este acoperita de un nor de culoare albastra datorita unui compus inca ramas neidentificat si datorita absorbtiei culorii rosii de catre metanul continut in atmosfera de hidrogen si heliu a planetei. In alcatuirea planetei intra apa, amoniac si metan si masa sa este de 17 ori mai mare decat masa Terrei si de 58 de ori mai mare decat volumul sau.
Chiar daca planeta Neptun se afla la o distanta considerabila de soare, vanturile prezente aici pot atinge viteze de pana la 2.400 de kilometri pe ora, cele mai rapide din intregul sistem solar, pana in prezent. Aceaste vanturi foarte puternice par sa fie implicate si in disparitia navetei Voyager 2, in anul1989, fiind atat de mari ca forta, incat pot sa inglobeze intreaga suprafata a pamantului, fara niciun fel de problema. Polii magnetici ai acestei planete sunt deplasati la 47 de grade fata de polii dupa care se realizeaza rotatia, motiv pentru care, la fiecare rotatie, campul magnetic, mai puternic de aproximativ 27 de ori decat cel de pe Terra, trece prin turbulente foarte puternice.
Neptun este cea de a opta planeta si cea mai indepartata de Soare, iar orbita sa eliptica (de forma ovalara) este cea care o face sa pastreze o distanta de aproximativ 4.5 miliarde de kilometri fata de Soare. Planeta trece prin jurul soarelui o data la 165 de ani pamantesti si si-a completat traiectoria pe orbita de abia in anul 2011, prima data de cand a fost descoperita.
La fiecare 248 de ani, planeta pitica Pluto intra in orbita planetei albastre pentru o perioada de 20 de ani, motiv pentru care, in aceste momente, este mai aproape de soare decat planeta Neptun. Din punctul de vedere al compozitiei atmosferice, planeta albastra este alcatuita din 80% hidrogen, 18,5% heliu si 1,5% metan, iar ca si compozitie, este alcatuita din 25% roca si din 60 pana la 70% gheata. Mantia sa este formata din apa, amoniac si gheata de metan, iar miezul este alcatuit din fier si silicat de magneziu. Planeta albastra are 13 luni, denumite dupa zeii marini si nifele literaturii grecesti, iar cea mai mare dintre cele mai cunoscute este luna Triton, descoperita in 10 octombrie 1846, de catre astronomul amator William Lassell, un fost berar care si-a investit toata averea in cumpararea unui telescop.
Triton este unicat, fiind cea mai mare luna a sistemului nostru solar, fiind si singura a carei directie de deplasare este opusa rotatiei planetei sale, planeta Neptun, fenomen ce poate duce la concluzia ca Triton ar fi putut fi candva, in trecut, o planeta pitica pe care planeta albastra a capturat-o. Forta gravitationala a planetei albastre face ca Triton sa se apropie foarte mult de ea, motiv pentru care, in cateva milioane de ani de acum inainte, Triton se va afla suficient de aproape cat sa fie distrusa de catre fortele gravitationale. Temperatura de pe Triton este extrem de redusa, ajungand pana la valoarea de minus 235 de grade Celsius, fiind astfel una dintre cele mai reci zone din sistemul nostru solar.
Cu toate acestrea, naveta Voyager 2 a detectat numeroase gheizere care aruncau materie inghetata la peste 8 kilometri inaltime, motiv pentru care, cel putin in aparenta, interiorul Tritonului pare sa fie cald. Recent, aici a fost descoperita si existenta anotimpurilor. Aceasta luna este si singura luna a planetei Neptun cu forma regulata, sferica, celelalte 12 luni fiind de forme neregulate.
Inelele neobisnuite ale planetei albastre sunt neuniforme si sunt alcatuite din arcuri foarte groase de praf, fiind destul de tinere ca varsta si cu o durata de viata relativ scurta. Descoperirile care dateaza din anul 2005 atesta faptul ca aceste inele sunt, de fapt, mult mai instabile decat s-a crezut initial, acestea suferind un proces de disparitie graduala.
Satelitul spatial Voyager 2, trimis de catre NASA, a fost primul si se pare ca, pana in prezent, si ultimul care a vizitat planeta Neptun, la 25 august 1989. In aceasta perioada, satelitul a fost cel care a descoperit inelele planetei si sase dintre cele 12 luni ale sale – Despina, Galatea, Larissa, Naiad, Proteus, si Thalassa. In anul 2003, au mai fost descoperite inca cinci luni, de data aceasta prin intermediul unei echipe internationale de astronomi care s-au bazat pe telescoapele localizate la sol.
In prezent, se considera ca aceasta planeta albastra s-a format initial prin aparitia nucleului solid care, mai apoi, a capturat gaze ca hidrogenul si heliul in nebuloasa care inconjura aceasta planeta incipienta. Dupa un astfel de tipar, se presupune ca a luat nastere si ca s-a format, in decursul a 10 milioane de ani, planeta Neptun.
