Platoul Padiş se află în nordul Munţilor Bihor, mai exact în partea sud-estică a judeţului Bihor. Din punct de vedere administrativ, aparţine de comuna Pietroasă şi se întinde până la limita cu judeţele Alba şi Cluj.
Platoul Padiş este o destinaţie foarte populară printre iubitorii de munte. Relieful său este unul carstic, acesta fiind unul dintre motivele popularităţii sale. Altitudinea medie a platoului este de 1.200 de metri, fiind înconjurat de abrupturi, pe care se pot vedea chei, canioane, văi şi ape repezi. De asemenea, platoul este alcătuit din marmite, doline, ponoare, lapiezuri, izbucuri, peşteri şi avene.
Peşterile de pe Platoul Padiş sunt numeroase şi foarte interesante, turiştii fiind fascinaţi de stalactitele şi stalagmitele lor, dar şi de draperiile şi baldachinele formate. Printre cele mai căutate dintre peşterile şi avenele zonei sunt:
Avenul/ Gheţarul Bortig este al doilea ca mărime din România, iar accesul în el este posibil cu ajutorul unei scări de lemn, care are în jur de 150 de trepte. Avenul are o adâncime de 54 de metri şi se poate ajunge la el de pe traseul marcat Circuitul Galbena.
Gheţarul Focul Viu este al treilea cel mai mare gheţar din România. Speologii recomandă vizitarea lui ziua în amiaza mare, când razele soarelui pot pătrunde în peşteră şi dau impresia că stalagmitele au luat foc. Turiştii pot merge numai până la balustrada de lemn, însă aceasta este pusă suficient de departe pentru a observa toată peştera.
Peştera Cetăţile Ponorului este considerată a fi cel mai important complex carstic din România. Galeria principală are doi kilometri lungime şi este străbătută de un râu care formează cascade deosebite, vâltori şi repezişuri. Se spune că acest râu e cel mai mare râu subteran din România, însă nu există documente oficiale care să ateste acest lucru. Peştera poate fi vizitată până la Sala Taberei, însă numai de cei care sunt echipaţi corespunzător, având asupra lor şi surse de iluminare.
Alte peşteri şi avene sunt Peştera Șura Boghii, care se află dedesubtul Pietrelor Boghii, dar şi avenele Negru, Acoperit şi Gemanata din platoul Lumea Pierdută.
Vegetaţia Platoului Padiş este şi ea complexă. Predomină pădurile de molid şi fag, iar în golurile alpine pot fi observate tufişuri de jneapăn şi ienupăr. Platoul este plin de poieni, Poiana Florilor fiind poate cea mai cunoscută. Aceasta merită vizitată mai ales în lunile iunie-iulie, când florile se găsesc într-o multitudine de culori, împrăştiind un miros îmbietor. Alte poieni ce merită văzute sunt Poiana Ponor, Poiana Balileasa şi Poiana Radesei.
În ceea ce priveşte fauna, Platoul Padiş este locuit de numeroase exemplare, dar care preferă să iasă la iveală atunci când nu se află oameni în jur. Fauna este alcătuită din căprioare, mistreţi (scurmăturile lor se pot vedea în poieni), urşi, cerbi, cocoşi de munte sau veveriţe. Apele sunt şi ele pline de peşti, în special de păstrăvi.
Iubitorii de drumeţii au la dispoziţie, în Platoul Padiş, câteva trasee marcate. Cele mai multe dintre ele sunt destul de grele, întinzându-se pe câteva zeci de kilometri, aşa că nu pot fi parcurse decât de cei experimentaţi. De asemenea, cei care îşi petrec timpul la munte pot străbate cheile din platou, şi anume Cheile Galbenei, Cheile Someșului Cald, Cheile Văii Boga sau Cheile Văii Bulbuc. Aşadar, platoul este perfect pentru cei care obişnuiesc să facă mişcare.
Aventurierii și cercetătorii sunt atrași de complexitatea și frumusețea naturală a Platoului Padiș, care oferă posibilități nelimitate de explorare și studiu. Fie că este vorba de drumeții, speologie sau simpla admirare a peisajelor, Platoul Padiș rămâne una dintre cele mai impresionante și valoroase zone naturale din România.
