Plesiosaurusul era un dinozaur semiacvatic carnivor care popula oceanul din perioada Jurasicului inferior, in era Mezozoica, cu aproximativ 190-180 de milioane de ani in urma. Aceasta reptila marina facea parte din categoria plesiozaurilor, dupa cum ii spune si numele.
Plesiosaurusul traia atat pe uscat – in zonele de tarm – cat si in apa, acest lucru a fost demonstrat prin faptul ca avea coastele abdominale foarte puternice. De asemenea, avea membrele posterioare mult mai mari decat cele anterioare, toate patru de forma unor inotatoare alungite, perfect adaptate pentru a inainta rapid in apa prin miscari de vaslire.
Coada era scurta avea rol de carma pentru schimbarea directiei in apa, iar corpul avea o forma compacta, lata si putin aplatizata, caracteristic plesiozaurilor. Gatul foarte lung era alcatuit din vertebre drepte ce obligau animalul sa tina gatul intins, doar foarte putin curbat.
In apa dinozaurul isi tinea capul deasupra apei, dar si in apa, mai ales cand vana hrana sa preferata formata din cefalopode si pesti mici. Prin faptul ca avea capul mic si falcile reduse acest pradator nu reusea sa vaneze decat animale acvatice mici. Acestea erau prinse si maruntite cu dintii foarte ascutiti de pe cele doua maxilare.
In perioada de reproducere Plesiosaurusul isi petrecea timpul mai mult pe uscat, sapa gropi cu ajutorul inotatoarelor din spate, in care depunea un anumit numar de oua pe care apoi le astupa cu nisip pentru a le ascunde de pradatori si a le mentine la temperatura constanta.
Ramasitele fosile ale acestui dinozaur au fost descoperite in Europa de catre Mary Anning, iar pentru prima data aceasta specie a fost descrisa in anul 1821 de catre paleontologul William Conybeare. Lungimea acestei specii a fost estimata la 4-5 m si greutatea la 90 kg.
Prin faptul ca traia si pe uscat si in apa aceasta creatura a fost asociata cu focile din zilele noastre, iar prin lungimea corpului era de talia unui elefant. Urme de piele arata ca acest animal marin nu avea corpul acoperit cu solzi ci cu piele groasa si neteda. Un schelet aproape complet al unui Plesiosaurus adult este expus la Muzeul de Istorie Naturala din Londra.
Aceasta creatura relativ mare era foarte vulnerabila in fata atacurilor unor pradatori marini care traiau in acele vremuri. Cel mai mare dusman al sau era giganticul Mosasaurus, de 12 m lungime si 20 tone, care obisnuia sa-l atace in zona gatului – partea sa cea mai vulnerabila. Desi avea dintii puternici si ascutiti trebuia sa-l muste de mai multe ori pana reusea sa-i zdrobeasca vertebrele groase si rigide ce formau structura osoasa a gatului si astfel sa-l rupa in doua.
La randul sau Plesiosaurusul era un pradator periculos pentru pestii de marime mica care erau si foarte rapizi. Insa acest lucru nu constituia un dezavantaj pentru acest vanator, el se baza pe gatul sau lung si rigid in prinderea lor, cu ajutorul lui patrundea in interiorul bancurilor de pesti fara a-i speria, cum s-ar fi intamplat in cazul altor specii de dinozauri care aveau gatul scurt si corpul masiv.
Dinozaurul Plesiosaurus face parte din ordinul Plesiosauria, familia Plesiosauridae.
