Plesiozaurii sunt unele dintre cele mai reprezentative reptile marine ale erei Mezozoice, apărând la începutul acestei perioade și dezvoltându-se spectaculos în milioane de ani.
Plesiozaurii au fost reptile marine de prada tipice erei Mezozoice. Ei au aparut la inceputul acestei ere si au trait in marile triasice, s-au dezvoltat in milioane de ani si au disparut la sfarsitul Cretacicului.
Caracteristicile fizice ale Plesiozaurilor
Principalele caracteristici ale acestor dinozauri sunt inotatoarele puternice si flexibile, trunchiul scurt si compact, abdomenul plat, coada relativ mica si gatul extrem de lung. Plesiozaurii nu aveau corpul acoperit cu solzi, ci cu piele groasa si rezistenta. In acele vremuri reprezentau o categorie de pradatori periculosi pentru mediul in care traiau, nici un peste nu avea timp sa se eschiveze din fata dintilor ascutiti si falcilor lor puternice.
Perioada Jurasicului inferior a fost dominata de doua categorii majore de reptile marine – de Plesiozauri si Ihtiozauri.
Din categoria Plesiozaurilor faceau parte grupul celor cu gatul lung si capul mic si grupul celor cu gatul mai scurt. Existau mai multe tipuri de Plesiozauri si nu toate erau atat de mari ca Elasmosaurusul (lung de 12 m) si Plesiosaurusul (lung de 4-5 m). Conform expertilor aceste reptile cu gatul lung si coada scurta au evoluat de la formele anterioare, de la Pliozauri. In timp s-au format specii de Plesiozauri care pastreaza aspectul general si prezinta anumite caracteristici ce variaza in functie de numeroase detalii specifice.
Acestea au fost clasate in cateva familii din care amintim: Cryptoclidoidae (aveau gatul de lungime medie, coada scurta si corpul mic si dens), Cimoliasauridae (specii care au trait in perioada Cretacicului si nu sunt bine cunoscute), Elasmosauridae (aveau capul mic sustinut de un gat foarte lung si rigid) si altele.
Dieta și modul de hrănire al Plesiozaurilor
Pe baza descoperirilor facute in ultimii ani paleontologii au ajuns la concluzia ca aceste reptile marine preferau nu doar sa vaneze pesti in apropierea zonelor de tarm, ci gaseau distractiv sa colecteze un anumit tip de hrana de pe fundul marii. Initial expertii credeau ca o astfel de creatura manca doar pesti si cefalopode preistorice, insa un grup de paleontologi de la Universitatea din Sydney a avut confirmarea pe baza unor ramasite fosile ale unor Plesiozauri, ca acestia inotau pana la fundul marii pentru a manca moluste si crustacee.
Ramasitele fosile au fost descoperite in Queensland si reprezentau doua specii de Plesiozauri care probabil au trait cu aproximativ 100 de milioane de ani in urma. S-a ajuns la concluzia ca erau exemplare mari, cantareau o tona si masurau 5-6 m. Se pare ca aceste reptile au murit sau au fost ucise la scurt timp dupa ce s-au hranit, deoarece in zona stomacului lor s-au gasit multe crustacee, bivalve si cochilii de melci fosilizate, maruntite in urma digestiei.
Cercetatorii au constatat ca dintii acestor reptile erau astfel conceputi incat sa faca fata spargerii cochiliilor tari, pentru ca in stomacul lor nu s-au descoperit pietre stomacale care sa le ajute in procesul digestiv.
Reproducerea și stilul de viață
Paleontologii au descris in detaliu o multime de Plesiozauri si au prezentat stilul lor de viata. Se pare ca aceste reptile inotau la suprafata apei pentru a respira aer, iar in perioada de reproducere ieseau pe uscat spre a-si depune ouale in nisip la fel ca testoasele de azi. Dupa eclozarea oualor puii erau suficient de bine dezvoltati, incat incepeau din instict sa se deplaseze incet spre apa.
Cele mai importante specii de Plesiozauri au fost: cele care au trait in Cretacicul superior numite Elasmosaurus si cele reprezentative pentru perioada Jurasicului inferior numite Plesiosaurus.
Rolul ecologic al Plesiozaurilor
Fiind prădători de vârf în lanțul trofic marin, Plesiozaurii aveau un impact semnificativ asupra ecosistemelor mezozoice. Consumul lor de pești și cefalopode ajuta la menținerea echilibrului populațiilor marine. În același timp, scheletele fosile descoperite în straturi sedimentare indică faptul că, la rândul lor, erau uneori pradă pentru alte reptile marine, cum ar fi Mosasaurii sau marii rechini preistorici, în special în perioada Cretacicului.
