Podul peste estuarul Forth, aflat langa Edinburgh, in Scotia, este o remarcabila realizare inginereasca din epoca victoriana, guvernata de schimbari majore. Peste estuarul Forth, trec doua poduri alaturate, chiar in cea mai ingusta portiune a raului, exact deasupra Queensferry Narrows – Trecatorile Reginei, botezate asemenea de catre regele David I al Scotiei, in anul 1129, in amintirea celei care a fost regina Margaret, mama sa. La acele vremuri, pelerinii nu suportau nicio cheltuiala, ei fiind transportati pana la St. Andrews gratuit. Lucrarile de constructie la incredibilul pod peste estuarul Forth aveau sa fie demarate in anul 1883. Cu o lungime de peste 2,5 kilometri, acest pod poate fi considerat cu usurinta o capodopera inginereasca, o realizare inginereasca in fata careia doar sentimentul de admiratie ar mai putea dicta ratiunii umane.

Aceasta realizare este cu atat mai remarcabila, cu cat, in fiecare zi, circa 200 de trenuri intre Edinburgh si nord-est traverseaza podul de peste estuarul Forth. De pilda, tronsoanele care se afla la extremitatile podului, construite pe piloni, flancheaza sinele de cale ferata spre trei parti duble realizate din metal, de dimensiuni uriasa, chiar in consola, fiecare masurand o inaltime de 104 metri. Acestea sunt, la randul lor, unite intre ele prin intermediul unor structuri metalice suspendate, care, iarasi, masoara nu mai putin de 105 metri. Cei care au fost alesi pentru proiectarea podului peste estuarul Forth sunt sir John Fowler si sir Benjamin Baker, investitia, raportata la realitatea noastra, ridicandu-se undeva pe la 478 de milioane de dolari.

A existat, desigur, o perioada buna, in care lucrarile de constructie mergeau struna, iar aceasta a fost reprezentata de cea cand, la pod, au lucrat 4.600 de muncitori. Din pacate, 100 dintre acestia au trebuit sa plateasca un pret mult prea mare, acestia pierzandu-si viata aici. Insa podul nu a furat doar vieti omenesti, ci a inghitit si 55.000 de tone de otel, precum si 8 milioane de nituri. Asa cum se obisnuia la acele vremuri, ultimul nit, placat cu aur, a fost batut de insusi Printul de Wales, cel care urma sa devina viitorul rege Eduard al VII-lea. Evenimentul a culminat cu ceremonia oficiala de inaugurare a podului peste estuarul Forth in anul 1890. Insa aceasta realizare magistrala trebuie intretinuta, iar de-a lungul anilor, in special in perioadele cand buzunarul public era foarte stramtorat, a atras cu sine multe nemultumiri.

Potrivit unui mit urban, abia ce podul este revopsit si procesul de revopsire trebuie iarasi reluat. E drept ca este imens, insa functionalitatea sa nu poate fi pusa in niciun caz la indoiala. Iar acest pod este un loc fascinant si pentru turistii care se afla prin zona, intrucat, de pe podul rutier suspendat adiacent, in prezent, folosit de pietoni, biciclisti si autovehicule, privelistile sunt incredibile, ce dau spre vest si spre podul de calea ferata. In anul 1964, atunci cand podul rutier avea sa inceapa sa fie folosit, feriboturile au trebuit scoase din functiune, din motive lesne de inteles. Astazi, podul rutier, ale carui lucrari de constructie au fost demarate in anul 1958 si finalizate in 2002, detine un record important, fiind traversat de peste 250 de milioane de vehicule.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ