Sa ne imaginam Parisul secolului al XVI-lea, cu Palatul Louvre, resedinta regala, asezat pe malul drept al Senei. La vremea aceea, regele Henri III si Catherine de Medicis, regina mama, locuind la palat, si-ar fi dorit sa poata traversa Sena fara sa depinda de mijloacele de transport precare ale timpului. In felul acesta s-a nascut gandul de a construi un pod – Pont Neuf – care a ramas, multa vreme, cel mai larg si mai lung pod din Paris si care este si cel mai vechi. Lucrarile au durat, de neimaginat pentru zilele noastre, aproape treizeci de ani, din 1578, pana in 1602 (inaugurarea facandu-se in 1607), cu o intrerupere in timpul razboaielor religioase din 1588-1599.
Un pod cum nu se mai vazuse, cu trotuare, pentru ca cei care il traversau pe jos sa fie protejati de noroi si de calareti, cu refugii, in semicerc, in dreptul fiecarui pilon, care permiteau trecatorilor sa se aseze si de unde puteau admira peisajul. Mai tarziu, in aceste spatii ale Podului Pont Neuf din Paris, s-au asezat buchinistii, pentru a-si vinde marfurile. Nici o modificare de structura nu a intervenit din momentul in care a fost conceput, pana si structura de lemn pe care au fost asezati pilonii podului aflandu-se si azi la locul ei. Initial, lucrarile au fost coordonate de Baptiste Androuet, arhitect, apoi de Guillaume Marchand. Debutul propriu zis al constructiei s-a facut intr-un cadru oficial, in prezenta regelui, dar si a reginei mama, Cattherine de Medicis, si a reginei Louise de Lorraine.
Podul Pont Neuf din Paris are 278 metri lungime si 28 de metri latime, spatiul destinat mijloacelor de transport avand o largime de 20 de metri, iar trotuarele, aproximativ patru metri fiecare. Este asimetric, alcatuit din doua parti inegale, legate, la momentul constructiei, printr-o portiune de pamanat in dreptul “Ile de la Cite”, care este unul dintre locurile in jurul caruia s-a construit, in timp, Parisul. Sena se desparte in doua brate, “pentru a ocoli Ile de la Cite”, care se unesc din nou, astfel incat insula are forma unui romb. Podul Pont Neuf din Paris leaga cele doua maluri ale Senei, traversand acest “romb”, undeva, spre unul dintre varfurile lui (in zona numita “Vert Galant”).
Aceasta “fractura” a podului care este ridicat, mai putin de jumatate, pe directia nord-sud, in raport cu Ile de la Cite, iar cealalta pe directia est-vest, pentru a traversa fluviul, ii confera o forma foarte originala, care a devenit, de multa vreme, o imagine emblematica a “Orasului Luminilor”. De altfel, nici un arhitect al orasului nu a ignorat vreodata acest punct al insulei, atat de generos prin perspectivele pe care le ofera. Asa se face ca, de exemplu, in secolul al XVIII-lea, intr-un proiect urbanistic al lui Pierre Patte, acesta a vrut sa instaleze, in acest loc, o statuie a lui Ludovic al XV-lea, apoi pe cea a lui Henri IV. Un secol si ceva mai tarziu, alt arhitect, Benjamin Zix, propune asezarea, in aceeasi zona, a unui obelisc, inspirat de intoarcerea din Egipt a lui Napoleon I. Chiar si in 2010, inca se mai faceau planuri pentru diverse alte amplasamente.
Podul Pont Neuf din Paris este denumirea care i s-a atribuit in epoca, un nume perfect justificat prin marea noutate a proiectului. Lucrarile au fost terminate in vremea lui Henri IV. Acesta s-a gandit, initial, sa il amenajeze ca un loc inchis, cu case, pe partile laterale, ale caror fatade sa fie identice. De aceea s-au creat spatii deasupra pilonilor si sub arcadele laterale, dupa modelul altor poduri din Paris. Podul Pont Neuf din Paris a ramas totusi primul pod neacoperit. In 1614, la patru ani de la asasinarea regelui, a fost inaugurata statuia ecvestra a lui Henri IV, comandata de Catherine de Medicis, pentru a fi asezata in Ile de la Cite. Statuia a fost executata de Jean de Bologne.
Era prima statuie amplasata independent, adica neintegrata in structura unei constructii, devenind un punct de atractie chiar de la vremea aceea. In timpul revolutiei franceze, multe ornamente ale podului, basoreliefuri, fragmente de statui au fost distruse, iar ceea ce s-a mai pastrat se gaseste la Muzeul Louvre. La Muzeul Evului Mediu se gasesc modelele celor 385 de masti care decoreaza arcadele laterale ale podului. Statuia Lui Henri IV, din 1614, a fost inlocuita in 1818, cu una din bronz, a aceluiasi rege. Inca de la darea lui in folosinta, podul a fost foarte circulat, fiind si primul pavat, pana la data respectiva, neexistand in Paris decat doua poduri, si acelea foarte aglomerate si, de regula, foarte murdare.
Podul Pont Neuf din Paris este, din 1991, pe lista Monumentelor UNESCO, individualizandu-se nu numai prin vechimea sa, dar si prin faptul ca a fost primul realizat la dimensiuni impresionante, cu trotuare, cu 384 de “masti”, cu expresii grotesti, care au decorat, de la inceput, arcadele.
In 2002, la 1 ianuarie, Ministrul economiei din Franta a ales Podul Pont Neuf din Paris ca simbol pentru trecerea la moneda europeana, care sa fie – sublinia el – la fel de solida precum podul, iar cele 12 arcade semnificau, in contextul respectiv, cele 12 tari din zona euro (in 2002).
