Ce poate fi mai frumos decat sa stam in jurul pomului de iarna, sa cantam colinde, sa ne bucuram de spiritul sarbatorilor impreuna cu familia sau prietenii? Insa care este originea pomului de iarna si legatura cu nasterea Mantuitorului? Aparent nici una, am putea spune. Isus Cristos s-a nascut in Betleem, intr-o iesle dintr-un grajd si bradul nu era nicaieri in peisaj. Asadar intrebarea anterioara este o intrebare foarte pertinenta.
Desi multe din traditiile si datinile din perioada sarbatorilor de iarna au radacini bine identificate in timp si spatiu, nu acelasi lucru se poate spune de obiceiul impodobirii pomului cu ocazia Craciunului. Din punct de vedere biblic nu exista nici o mentionare a acestui obicei.
Asadar care este semnificatia bradului? Cand a aparut aceasta traditie si cum s-a propagat la nivelul intregii lumi crestine?
De ce se impodobeste un pom? Obiceiul de a impodobi sau a folosi un anumit tip de pom pentru diverse ritualuri ale inchinarii nu este un obicei dezvoltat doar in lumea crestina. Radacinile acestui obicei sunt mult mai vechi, mergand cu mii de ani inainte de nasterea lui Cristos. Inca de la crearea lumii exista un pom al vietii, sursa cunoasterii si manifestarii puterii divine. Un pom al vietii si mortii, pomul cunoasterii si a binelui, dar si a raului.
De exemplu egiptenii, in ziua solstitiului de iarna, isi impodobeau casele cu frunze verzi de palmieri. Astfel il intampinau si il celebrau pe Zeul Ra pentru biruinta asupra intunericului. Se stie ca dupa solstitiul de iarna durata orelor cu Soare incepe sa creasca si ziua devine, treptat, mai lunga decat noaptea. Fenicienii foloseau pomii ca si altare pentru a se inchina zeitatilor.
Traditia pomului de Craciun are doua legende stravechi si la fel de celebre. Prima legenda il are in prim plan pe calugarul Bonifaciu, cel care a raspandit crestinismul in multe arii din Franta si Germania. Povestea spune ca intr-o zi, in timp ce trecea pe langa o padure, a zarit un grup de pagani care incercau sa sacrifice un copil in numele zeului Thor. Aceasta actiune pagana a fost oprita de calugar. Se spune ca in dorinta de a salva viata copilului, calugarul ar fi doborat stejarul dintr-o singura lovitura de pumn. Pe locul unde altadata se inalta un falnic stejar acum rasarea un bradulet. Avand in vedere faptul ca pomul in viata crestina inseamna in primul rand viata, Sf. Bonifaciu s-a folosit de acest element pentru a-i crestina pe pagani. El le-a explicat paganilor ca acela era Pomul Vietii, dovada faptului ca Dumnezeu si Cristos sunt vesnici. De asemenea, avand in vedere forma pomului, acesta era asemenat cu Sfanta Treime. Povestea spune ca de atunci crestinii atarnau de tavan in jos bradul cu ocazia Craciunului. Ciudatenia este data de faptul ca la incepul brazii erau pozitionati invers decat stim acum, adica cu varful in jos. Traditia a continuat pana in seolul al XII-lea.
Insa asa cum mentionam anterior adevarata legatura intre brad si Craciun este data de Martin Luther. Acesta are meritul de a aduce bradul in prim plan, legandu-l de una din cele mai importante elemente ale vietii crestine: nasterea Mantuitorului.
Prima mentionare documentara a unui brad de Craciun dateaza din 1510 in capitala Lituaniei, Riga. La Paris pomul de Craciun incepe a fi impodobit incepand cu anul 1521. Traditia germana a fost adusa de o printesa germana casatorita cu Ducele de Orleans. Incepand cu acel moment traditia pomului de Craciun a inceput sa se raspandeasca in intreaga zona francofona.
Incet dar sigur aceasta traditie de origine germana a inceput sa se raspandesca in intreaga lume crestina.
In SUA pomul de Craciun a fost imbodobit pentru prima data in perioada Razboiului de Secesiune de catre colonistii germani care au fost angrenati in acest razboi. In Marea Britanie obiceiul impodobirii pomului este mult mai apropiat secolului al XIX-lea, prima data bradul a fost impodobit de Casa Regala, mai precis de Regina Victoria in 1831, cand in urma casatoriei cu printul german Albert a adus acest obicei din zona sa natala si in interiorul casei Windsor. De acolo acest obicei s-a perpetuat in casele fiecarui britanic.
La inceput decoratiunile pentru pomul de iarna erau mult diferite fata de cele de azi, fiind specifice posibilitatilor economice, dar si tehnice ale vremii. Cele mai populare decoratiuni erau betele de zahar in diverse culori, napolitane, mere, nuci sau ale ornamente confectionate din hartie.
Revolutia industriala din secolul al XIX-lea nu putea sa ocoleasca si industria decoratiunilor pomului de iarna. Prima fabrica care a inceput sa produca ghirlande ornamentale la nivel industrial a fost o fabrica din Germania, mai precis din Thuringia (1850). Grilandele erau confectionate din sticla de diverse culori si forme. Cel mai popular ornament aveau sa devina ingerii aurii. Douazeci de ani mai tarziu ornamentele de sticla aveau sa cucereasca si piata britanica, zece ani mai tarziu piata americana.
Minunatele decoratiuni din beculete electrice dateaza din 1882, cand Edward Johnson a impodobit primul pom de iarna cu decoratiuni electrice. Acesta a fost momentul declansarii isteriei impodobirii pomilor cu decoratiuni electrice. Treptat ele au ajuns sa se produca in serii industriale si au fost folosite pentru impodobirea pomilor de Craciun din magazine, din centrul marilor orase ale lumii: New York, Paris, Londra. Se cunoaste faptul ca si in prezent ceremonile de aprindere a decoratiunilor de pe pomul de Craciun din diverse orase a lumii atrage anual mii de vizitaori. Cel mai vizitat pom, cu o astfel de ocazie se desfasoara la New York. Ceremonia este o adevarata traditie nationala, fiind transmisa in direct si la TV, fiind urmarita de milioane de telespectatori. Acesta fiind momentul pe care cei mai multi dintre americanii de pe coasta de est il atribuie inceperii sarbatorilor de iarna, a goanei dupa cadouri, etc.
Asadar istoria pomului de iarna este importanta ca o frumoasa poveste de spus nepotilor adunati in jurul lui. Insa niciodata sa nu uitam adevarata semnificatie a sarbatorii. Sa nu lasam goana dupa cadouri, febra pregatirilor si spiritul comercial dat in sec XXI sarbatorilor si sa uitam ca adevarata sarbatoare este nasterea Lui Isus Cristos!
Sarbatori fericite!
