Porumbelul de stanca este o specie de pasare nemigratoare si una dintre cele mai raspandite pasari nedomestice. Arealul sau este format din America Centrala si de Nord, Europa si Africa. Cele mai multe exemplare apar pe insulele din Marea Mediterana, pe coasta Marii Azov, Muntele Altai, India de Est, Insula Myanmar si coasta Golfului Aden.
Dupa cum ii spune si numele, aceasta pasare prefera zonele stancoase de coasta, locurile inaccesibile omului, dar si zonele alpine la altitudini de pana la 4000 m (ca de exemplu in Muntii Himalaya). De asemenea porumbelul de stanca apare in spatiile deschise, cum sunt cele desertice din apropierea oazelor si zonelor de stepa cu multa vegetatie.
Exemplarele ajunse la maturitate au lungimea corpului de 31-36 cm, anvergura aripilor de 50-67 cm si greutatea de 265-380 g. Penajul este similar la mascul si la femela, nu exista un dimorfism sexual pronuntat intre cele doua sexe. Singura diferenta este culoarea mai putin saturata a penajului din zona pieptului care apare la femela.
Partea superioara a corpului este gri-deschis cu numeroase pete albicioase mai ales pe aripi, partea ventrala este cenusie, iar zona gatului si a capului in nuante de violet-stralucitor, albastrui sau gri-vernil. Coada este destul de mare, are penele astfel aranjate incat pare rotunjita si cu margile albe.
Capul este rotund, pe partile sale laterale apar ochii mici, ce au irisul de culoare galbena-aurie, rosie sau portocalie. La pasarile tinere penajul este mai putin lucios, iar irisul ochilor este mai inchis, gri-inchis sau maro. Ciocul este mic, drept, ascutit si gri. Picioarele sunt scurte, doar partial acoperite cu pene, au coloritul variabil de la nuantele de roz la cele de gri-inchis spre negru.
In timpul zborului porumbelul de stanca isi expune coloritul deschis al penelor de sub aripi si coada intinsa frumos in forma de evantai. Zborul este clar, drept, uniform, uneori planat la inaltimi destul de mari de pana la 70 m sau cu viteza mare. Exemplarele care traiesc in munti zboara frecvent la altitudini mari si se arunca brusc cu capul inainte realizand coborari in plan vertical. Spre deosebire de acestea, porumbeii care apar in zonele deschise, pot cobora in puturi de apa foarte adanci sau plonja la suprafata apelor curgatoare line spre a-si potoli setea.
Cum era si de asteptat, avand in vedere comportamentul monogam al tuturor speciilor de porumbei, si la porumbelul de stanca masculul si femela formeaza perechi stabile, care raman impreuna toata viata. In perioada clocitului isi fac cuibul in crapaturile de stanci sau in pesteri, iar pasarile care traiesc in apropierea asezarilor umane, prefera sa-si faca un adapost in poduri, sub acoperisul cladirilor, in mansarde nelocuite sau in alte astfel de constructii realizate de om.
In timpul anului femela depune mai multe ponte, fiecare formata din 2 oua ce au coaja alba-lucioasa si care sunt clocite de ambele pasari. Dupa eclozarea oualor apar puii care la inceput sunt orbi si au corpul acoperit cu puf galben. Acestia sunt hraniti cu un amestec nutritiv (din gusa pasarii adulte) care contine grasimi, proteine si glucide.
Puii sunt ocrotiti timp de 37 de zile, apoi incep sa zboare si devin independenti. Dupa 5-7 luni exemplarele tinere incep sa se reproduca. Hrana lor consta din seminte, cereale, fructe de padure si de pomi fructiferi. Uneori mananca insecte si larve de insecte. Cei mai mari dusmani naturali ai lor sunt pasarile de prada, cum este de exemplu bufnita.
Porumbelul de stanca are denumirea stiintifica de Columba livia, face parte din ordinul Columbiformes, familia Columbidae si nu este o specie in pericol de disparitie.
Video – Porumbelul de stanca (Columba livia):
