Porumbelul gulerat (Columba palumbus) este o pasăre larg răspândită în România, întâlnită atât în pădurile de deal și de munte, cât și în parcuri sau grădini urbane. Recunoscut pentru dimensiunile sale mai mari și pentru pata albă distinctivă de pe gât, porumbelul gulerat este o specie care se adaptează ușor la diferite medii. În România, această pasăre este prezentă pe tot parcursul anului, iar zborul său specific, însoțit de bătăi puternice din aripi, o face ușor de recunoscut.
Habitatul și distribuția geografică
Cel mai important grup dintre porumbei, formand subfamilia Columbinae, cuprinde mai mult de 180 de specii, si numeroase rase geografice, in toate regiunile globului. Ei sunt in general granivori si din aceasta cauza prefera deseori solul. Unii sunt exclusiv terestri.
Porumbelul gulerat sau porumbelul popesc (Columba palumbus), reprezentat prin 6 rase raspandite in nord-vestul Africii, in Europa si Asia de Vest, se stabileste aproape peste tot unde gasesc copaci sau garduri vii, pentru clocit.
In tara noastra, il intalnim in paduri de deal si de munte, in Germania poate fi intalnit in parcuri din orase si sate, pe strazi foarte animate marginite cu copaci. Porumbelul gulerat este un pic mai mare decat porumbelul de casa si are coada mai lunga.
Caracteristicile fizice ale porumbelului gulerat
De fiecare parte a gatului prezinta o pata alba, ingusta, si pe marginea anterioara a aripilor, se afla intotdeauna o zona alba. Pata alba (gulerasul) lipseste la porumbeii mai tineri de un an. Cand isi ia zborul, se aude intotdeauna o bataie puternica a aripilor. Indivizii de ambele sexe au acelasi colorit.
Porumbelul gulerat este o pasare sedentara, calatoare si de trecere. Dupa ce a sosit la locul de cuibarit, masculul incepe sa cheme vioi ceilalti porumbei, stand in varful unui copac, si sa execute zborurile sale specifice, ridicandu-se vertical si coborand imediat in zbor planat. Cand a atins punctul cel mai inalt al zborului sau, bate frecvent si tare din aripi. Chemarea sa este un grup de sunete: ,,ku-ku-ru”.
Comportamentul și reproducerea porumbelului gulerat
La imperechere, masculul fugareste femela, tinand coada rasfirata si coborata, si scoate un alt grup de sunete ,,gru-gu-ru”. Imperecherea se face prin lovirea aripilor cu ciocul si giugiulirea reciproca. Ambii parteneri se ciupesc incet cu ciocul, minute intregi, pe cap si pe penajul gatului.
Ies in cautarea hranei, dimineata si seara. Uneori se scalda in baltoace mici, sau trec pe sub stropii de ploaie. Sunt monogami, cand un partener moare, celalalt sufera – sta pe o craca gangurind trist si refuza mancarea un numar mare de zile.
Cuibul putin adanc, instalat pe copaci sau arbusti, este deseori atat de subtire, incat ouale se intrevad. La construirea cuibului contribuie si masculul, aducand crengute uscate, pe care le rupe de pe copaci. Femela construieste si ea. Uneori foloseste cuibul care a apartinut altor pasari.
Hrana și obiceiurile alimentare
La clocirea celor doua oua, femela este inlocuita de mascul in orele cand ea zboara dupa hrana. Durata clocitului este de 15-17 zile. La inceput puii nu vad, corpul lor este acoperit cu puf de culoare galben-deschis. Apoi, timp de trei-patru saptamani, puii sunt hraniti de ambii parinti (hrana este inmuiata in gusa mamei si apoi introdusa in gatlejul puiului).
In cursul anului, femela cloceste de doua sau trei ori. Hrana consta in diferite seminte, boabe de fructe, muguri, mladite tinere de conifere si foioase. Nu obisnuiesc sa scormoneasca solul cu ghearele in cautarea hranei. Dupa ce au penele formate, puii zboara formand stoluri din tineri, in numar mai mic.
Importanța porumbelului gulerat în ecosistem
Porumbelul gulerat este raspandit aproape in toata Romania. Isi face aparitia devreme (uneori chiar pe la sfarsitul lunii februarie), si trece in numar mai mare la inapoiere, in octombrie. Daca toamna este calduroasa, ramane pana in noiembrie sau chiar pana in decembrie.
Dusmanii acestor porumbei sunt pasarile de prada, pisicile salbatice, jderii etc. Oamenii ii vaneaza intre 15 august si 28 februarie – perioada de vanatoare.
O specie asemanatoare cu porumbelul gulerat este porumbelul de scorbura sau porumbelul salbatic, care este mai mic, populeaza padurile rare, parcuri deschise cu copaci batrani, si se cuibareste in scorburi. Cele doua clociri anuale se suprapun, astfel incat in scorbura veche, puii care sunt gata sa zboare sunt ingrijiti numai de mascul, in timp ce femela incepe sa depuna ouale intr-o scorbura vecina, sau chiar cloceste.
Acest porumbel este foarte raspandit in tara noastra, in padurile de ses si zavoaiele din Lunca Dunarii. Soseste la sfarsitul lunii februarie, si pleaca in octombrie-noiembrie. Cand iernile sunt mai blande, ramane la noi.
Porumbelul de stanca este o specie din tara noastra (mai ales in Dobrogea), care se aseamana cu porumbelul gulerat dar are penajul cenusiu-albastrui, cu doua benzi negre pe aripile cele mai mari, si zone de sub aripi de culoare alba, gatul verde lucios si violet, partea superioara albicioasa. Traieste foarte retras, in pereti stancosi si stanci abrupte de pe coastele marilor, in ruinele si clopotnitele bisericilor din tara.
Este raspandit in tarile mediteraneene din Europa, Irlanda, Scotia, si unele insule nordice. Apare si in Africa de Nord, pana in Sahara, Sudan, Orientul Apropiat, in Asia, in India. Este o pasare sedentara si foarte sociabila. Perechile cuibaresc in apropiere, intre ele, in unele scorburi se poate spune ca traiesc in colonii. Pe cuibul alcatuit doar din cateva ramurele si bucati de plante uscate, femela depune cate doua oua, de doua ori pe an. Glasul lor este un gungurit asemanator cu al porumbeilor domestici.
Rolul porumbelului gulerat în ecosistem
Porumbelul gulerat joacă un rol important în ecosistemele în care trăiește, fiind un polenizator accidental și un agent de dispersie a semințelor. Consumul său de fructe, semințe și muguri ajută la răspândirea plantelor în diferite regiuni. De asemenea, este o sursă de hrană pentru prădători precum ulii, jderii și vulpile, integrându-se astfel în lanțul trofic natural. În unele cazuri, porumbelul gulerat poate deveni o specie invazivă în anumite regiuni, afectând culturile agricole prin consumul cerealelor și al semințelor.
Diferențele dintre porumbelul gulerat și alte specii de porumbei
Porumbelul gulerat se distinge prin dimensiunea sa mai mare și gulerul alb caracteristic de pe gât. În comparație cu porumbelul de casă sau porumbelul de scorbură, acesta are un comportament mai solitar în timpul sezonului de împerechere, deși este comun să fie observat în stoluri mari în timpul migrației. Spre deosebire de porumbelul de scorbură, care preferă scorburi sau structuri abandonate pentru cuibărit, porumbelul gulerat își instalează cuiburile în copaci, folosind crenguțe uscate.
