In perioada comunista, lui Mos Craciun i-a luat locul Mos Gerila. Imbracamintea sa de culoare rosie era, printre altele, si un simbol al rusilor si al regimului lor. De asemenea, el nu venea la casele copiilor cu daruri in noaptea de Craciun, ci in cea de Anul Nou. Scopul acestei schimbari era de a face uitata, pe cat posibil, sarbatoarea Nasterii Domnului. Desi comunistii au dorit sa induca ideea ca Mos Gerila era creatia lor, mai tarziu s-a aflat ca acesta era un personaj mitologic de origine slava.
Legenda spune ca demult exista un zeu foarte batran, care domnea peste regatul frigurilor si al zapezilor fara sfarsit. El beneficia de o multime de puteri supranaturale, printre care cea a vantului sau a ghetii. Oamenii carora le placea frigul erau apreciati de catre Mos Gerila si erau rasplatiti cu vitalitate si cu forta de munca, in vreme ce pe ceilalti, care se plangeau de conditiile vremii, nu ii aprecia.
Cu toate acestea, el ii ajuta pe toti calatorii care se pierdeau prin zapada si prin viscolul de pe teritoriul lor, indrumandu-i pe cararea cea buna. Totusi, oamenii cu suflet rau erau pedepsiti, furandu-le copiii. Pentru a-i recapata, acestia trebuiau sa-i ofere Mosului cadouri. In prezent, in cateva zone rurale din Rusia aceasta traditie se mai pastreaza. Cu trecerea anilor, Mos Gerila s-a schimbat, devenind mai bun, datorita influentei copiilor, iar in zilele noastre se spune ca ar aduce daruri celor cuminti.
In anii 1800, se povesteste ca Mos Gerila, numit Ded Maroz, era insotit de catre nepoata sa, Fetita Zapezii, sau Snegurocika. Aceasta este un personaj din folclorul rus. Ea este atat fata Iernii, cat si a Primaverii. Se spune ca ea ar fi fost construita din zapada de catre doi batrani, care nu aveau copii. Datorita dorintei acestora ca faptura sa prinda viata, Dumnezeu le-a ascultat rugile, astfel incat aceasta a devenit fiinta umana. Cu toate acestea, sangele nu curgea prin venele ei. Odata cu venirea primaverii, fata a primit interdictie de la batrani ca sa nu iasa din casa, pana intr-o zi, cand acestia nu au mai putut sa o tina inchisa. La contactul cu caldura, fata s-a topit. Cel putin asa povesteste legenda. Dupa cum am spus si mai sus, acest personaj este prezent doar in mitologia rusa, el nemaiaparand in nicio alta cultura, sub nicio alta forma sau denumire.
Conform credintelor populare, Mos Gerila ar fi adoptat-o pe Fetita Zapezii, iar aceasta este prezenta alaturi de el la toate sarbatorile din iarna.
In anii 1930, atat Mos Gerila, cat si pomii de Craciun au fost interzisi. La inceputul anilor 1940, Mos Gerila si Snegurocika au fost reintroduse in ideologia ruseasca, iar de atunci cei doi au reinceput sa creasca in popularitate.
In prezent, exista o adevarata dezbatere intre Mos Craciun si Mos Gerila. Conform studiilor realizate, se pare ca exista cateva diferente importante intre cei doi. Astfel, barba si parul alb al lui Mos Gerila simbolizeaza belsugul, puterea, inteligenta, dar si fericirea. Hainele celor doi sunt si ele diferite. In vreme ce Mos Craciun le poarta pana in zona taliei, cele ale lui Mos Gerila sunt pana-n pamant. Tot acesta are un toiag, confectionat atat din argint cat si din cristale. In plus, Mos Gerila foloseste o troica, trasa de cai albi, care difera foarte mult de saniile traditionale trase de renii lui Mos Cracun. Nu in ultimul rand, mosul rusesc este acompaniat de catre Snegurocika.
Conform realitatii, cei doi traiesc in nordul Rusiei, intr-un mic oras din provincia Vologda. Asta s-a intamplat la sfarsitul anilor 1990, cand primarul Capitalei Rusiei, Moscova, le-a oferit un teren in orasul mai sus mentionat. Cu ajutorul persoanelor care apreciaza legendele din spatele lui Mos Gerila, s-a putut construi in aceasta localitate o casa minunata. Se spune ca drumul pana acolo va va purta si pe „Poteca cu povesti”, o carare unde poti intalni diferite animale care stiu graiul omenesc sau poti chiar sa-i vezi pe Mos Gerila, in sania sa trasa de cei trei cai albi. De asemenea, natura este feerica. Zapada vesnic proaspata, brazii si molizii imbracati in alb sau sunetele cantecelor vesele va vor incalzi inima si va vor face sa nu va doriti sa plecati prea curand de aici.
De indata ce ati ajuns la casa Mosului, vei putea asculta povestile copilariei, iar fiecare persoana matura va avea ocazia sa retraiasca toate clipele de mult apuse ale primilor ani de viata. In lumea aceasta de basm, absolut totul este realizabil, iar imposibilul devine posibil, asta numai daca ne deschidem sufletul si credem pe deplin in visurile si in sperantele noastre. In fond, oare ce ne-am face fara ele?
chiar interesanta povestea asta, nu o stiam pana acum 🙂 felicitari