Premoniţiile – mit sau realitate? Suntem capabili să intuim viitorul?

Premoniţiile, intuiţia, clarviziunea, ca forme de “vedere” în viitor, de dobândire a unor informaţii despre ceea ce va urma, care nu pot fi explicate logic, nici prin vreo lege fizică sau naturală, i-au facinat întotdeauna pe oameni.

Suntem educaţi să funcţionăm în cadrul unor limite temporale, să ne amintim trecutul, să trăim în prezent şi să nu ne punem întrebări despre posibilităţile de anticipare a viitorului, pe alte căi decât cele raţionale, deoarece acele alte “căi”, de regulă, sunt trecute în categoria pseudocunoaşterii, a pseudoştiinţei, iar relatările celor care ar susţine că au avut astfel de experienţe sunt catalogate automat ca făcând parte din zona derizoriului.

Oamenii de ştiinţă, cu puţine excepţii, resping existenţa unor fenomene de acest fel – premoniţiile – pe care le clasifică în categoria “parapsihologie”, “extrasenzorial” (adică ceva “imposibil”, pentru că este “de nedemonstrat”), aducând ca argument principal faptul că efectul nu se poate întâmpla înaintea cauzei sale.

În viaţa reală însă, probabil că mulţi dintre noi am trecut prin situaţii în care ne-am făcut griji pentru o persoană dragă sau am avut “intuiţii” despre ce va urma sau sentimentul de “deja vu”, nu pentru că am analizat (logic) o anume situaţie, ci în virtutea unui “gând de veghe”, a unei premoniţii care, uneori, chiar devine realitate.

Iar atunci când premoniţiile devin realitate, spun cei care resping alte forme de cunoaştere decât pe calea logicii, creierul nostru pare că este cel care ne înşală, deoarece creează legături între două evenimente care doar coincid. Alţii susţin că hazardul şi inconştientul nu sunt suficiente pentru a explica experienţele premonitorii.

Ce sunt premoniţiile?

Premoniţiile (din latinescul “praemonitio” – “avertisment”) sunt previziuni care pot lua tot felul de forme. Principala lor caracteristică este că se manifestă spontan, iar pentru a le valorifica trebuie să ne antrenăm, să fim conștienți de ceea ce au de spus, să le ascultăm.

Premoniţiile diferă de “precogniţie” (o percepţie extrasenzorială, o capacitate paranormală de a anticipa evenimente, înainte de a exista vreo dovadă că acestea se vor petrece) şi de “clarviziune” (o pretinsă abilitate divinatorie de a percepe informații în spațiu și timp, în afara utilizării celor cinci simțuri).

Nimeni nu știe cu adevărat de ce avem premoniții, dar o teorie comună spune că pericolul este cel care le declanșează. Se crede că scopul principal al premonițiilor este acela de a ne avertiza asupra unui pericol pentru noi înșine sau pentru cei din jur. Există multe relatări despre oameni care s-au salvat sau i-au salvat pe alţii grație premonițiilor. Se crede, de asemenea, că răspunsul nostru de “luptă sau fugi” declanșează uneori premoniții.

Cele mai frecvente exemple se referă la persoanele care “simt” că trebuie să urmeze un drum diferit de cel obișnuit, în ciuda faptului că niciun stimul extern nu le sugerează să facă acest lucru și să scape de un eveniment care, altfel, ar fi avut consecinţe dramatice.

Multe presimțiri apar atunci când părinții se “conectează” cu propriii copii. Intuiția maternă este considerată un tip de premoniție.

Premonițiile pot fi mari profeții, care sunt extrem de importante pentru viața noastră, sau pot fi mici întâmplări zilnice care ne avertizează sau ne ghidează.

Cum se manifestă premonițiile?

Când este vorba de premoniţii, mulţi se aşteaptă să aibă viziuni clare, ca atunci când atingem ceva sau pe cineva. Cu toate acestea, premonițiile nu funcționează întotdeauna așa. În schimb, le putem identifica în diverse alte manifestări, dintre care mai frecvente sunt următoarele:

• un vis premonitoriu, care pare atât de real încât crezi că lucrurile se întâmplă cu adevărat; dacă același vis se repetă mai multe nopţi, este un semn că trebuie să fii atent; ai putea avea un astfel de vis înainte de ceva important, cum ar fi o călătorie, un examen, alt eveniment care te preocupă;
• observi o mulțime de “coincidențe”, de exemplu, auzi același cântec la radio oriunde te duci sau dai în mod repetat peste aceeași carte sau vezi aceeaşi cifră în diverse contexte etc.; acestea pot fi indicii interesante despre ceva din viitor;
• nu ești în stare să scoți din minte un anumit gând, ca și cum ar fi îngropat adânc în creier, orice tentativă de ignorare fiind inutilă;
• te încearcă un sentiment inexplicabil că ar trebui să faci ceva, să mergi undeva sau să vezi pe cineva, ceva ce pare a nu avea sens, dar este extrem de puternic;
• simțurile tale se intensifică fără niciun motiv aparent; instinctul devine mai puternic și mai clar; auzi o voce care spune „nu pleca” sau „ai grijă” s.a.m.d.

Toţi oamenii pot avea premoniţii?

La modul general, toți suntem ghidați de o “voce interioară” care ne avertizează asupra unor evenimente. In acelasi timp, invățăm mereu, prin experiență, că este mai bine să te asculți pe tine însuți și să acționezi în conformitate.

Unii oameni, care sunt mai pregătiți din punct de vedere spiritual, pot simți că au o mulțime de premoniții şi se obişnuiesc pur şi simplu la ce să fie atenţi, la ce să aibă grijă, în timp ce alţii, care nu sunt atât de familiarizați cu acest tip de cunoaştere, vor avea tendința de a spune că nu au avut niciodată astfel de experienţe.

Odată cu trecerea timpului, avem tendinţa să nu mai acordăm atenţie lucrurilor care par a nu avea sens, ignorăm intuiţiile, în favoarea faptelor şi dovezilor, ceea ce face ca acest al şaselea simț să se diminueze continuu sau chiar să dispară.

Sunt multe situaţii/ exemple care arată că premonițiile ne pot schimba viețile în bine, ne pot avertiza în legătură cu un pericol iminent și, în general, ne pot oferi o perspectivă asupra viitorului.

Câteva exemple celebre

Există multe povești despre oameni care au avut premoniții. De exemplu, un celebru chiromant (cititor în palmă), William John Warner (Cheiro), l-a avertizat pe unul dintre prietenii săi, jurnalistul W.T. Stead, să evite călătoriile pe mare, deoarece ar putea, într-o astfel de împrejurare, să-şi piardă viaţa. Într-adevăr, ziaristul a pierit nu după mult timp, în dezastrul Titanicului, din 15 aprilie 1911.

O altă premoniție faimoasă este a unei femei din Virginia de Vest, care a anticipat asasinarea lui Robert Kennedy.

Când, în 1966, peste o şcoală galeză s-a prăbuşit, într-o alunecare de teren, o grămadă uriaşă de reziduuri de cărbune, provocând moartea a peste o sută de copii şi a altor zeci de adulţi, cu câteva zile înainte mulţi locuitori din zonă (mai ales copii) avuseseră vise premonitorii.

Celebre sunt şi visele premonitorii ale cunoscutului psihiatru Carl Jung, printre acestea şi unele care avertizau asupra Primului Război Mondial.

Premoniţiile – perspective ştiinţifice actuale

Cu tot scepticismul ştiinţei legat de fenomenul premoniţiilor, se pare că cercetări recente, efectuate de specialişti de la Universitatea Northwestern, din SUA, au dat un categoric răspuns afirmativ – “Da, putem avea premoniţii!”.

Cheia pentru capacitatea omului de a anticipa evenimente, de a avea premoniţii (in termeni de specialitate, “activitate predictivă anticipativă”), spun aceştia, nu se află în nicio forță magică, ci în inconștientul nostru, pentru că inconștientul are informații și cunoștințe mult mai ample și mai profunde decât conștiința. Unele măsurători (fiziologice) au arătat, de pildă, că organismul răspunde înainte ca un stimul să fie conștientizat, cu circa 10 secunde, şi că este vorba de un mecanism neuronal diferit de toate celelalte.

Instrumentele de măsurare au arătat modificări ale sistemului respirator, cardiac și pulmonar, înainte ca ceva periculos să se întâmple. Dar, până acum, nu se ştie motivul pentru care se întâmplă acest lucru. Grupul de cercetători de la Universitatea Northwestern subliniază că, în viitor, s-ar putea să se găsească explicații în biologia cuantică.

Alte experimente, din anii 2000, conduc spre aceeaşi concluzie – a existenţei premoniţiilor – care s-ar putea justifica prin faptul că ceea ce ne deosebeşte pe noi, oamenii, de alte fiinţe – conştiinţa – “este prezentă în spațiu și timp, atât în trecut, cât și în viitor şi toți avem, prin urmare, în noi, o facultate latentă de premoniție”, după cum afirmă un specialist în psiho-fizică de la Universitatea Princeton.

Drumul spre sine

Pentru a valorifica această extraordinară capacitate a fiinţei noastre – premoniţiile – chiar dacă nu i se cunosc originile şi mecanismele, este nevoie de o reconectare la propria interioritate, la memoria (experienţa) personală, de descoperirea drumului spre mica “voce interioară”, este necesară o atenţie sporită acordată emoţiilor intense şi foarte personale, pentru că, dacă ne limităm doar la cunoştinţele raţionale, intelectuale, livreşti, media, la demonstraţii, dacă ne folosim mintea şi inima doar pentru a ne justifica ataşamentele, dacă ignorăm dimensiunea spirituală, nu ne vom putea manifesta plenar, nu vom avea acces la nimic altceva decât la realitatea imediată.

Predicţia autentică, spunea un psihiatru, “reflectă liberul arbitru și puterea personală, nu soarta și averea. Dezvăluie doar următoarele câteva trepte, nu toată scara şi numai celor care au ochi să vadă”.

“Premonițiile adevărate cresc în adâncuri în care gândurile noastre nu ajung niciodată. Și uneori ne determină să facem lucruri al căror sens îl înțelegem total greșit.” (Raymond Radiguet)