Principiul lui Hanlon sau Briciul lui Hanlon reprezintă un raţionament/ o modalitate pentru a explica ceva: fie prostia, fie răutatea, chiar pe amândouă în același timp sau o mulţime de alte lucruri care merg greşit, find invocat în diverse domenii ale vieții, mai ales în analiza și interpretarea comportamentului uman, în relații interpersonale, în politici publice și în interacțiunile sociale în general.

Principiul a fost popularizat și numit după Robert J. Hanlon, un programator american, autor al unei compilaţii de glume legate de una dintre Legile lui Murphy (de fapt, singura lege originală a lui Murphy): “Dacă ceva poate să meargă prost, atunci va merge prost”, cu varianta ”Orice poate merge prost va merge prost și în cel mai rău moment posibil”.

În această compilaţie publicată în 1980, cu titlul “Murphy’s Law Book Two, More Reasons Why Things Go Wrong” (Legea lui Murphy, Cartea a doua, mai multe motive pentru care lucrurile merg prost), apare adagiul atribuit lui Robert J. Hanlon – “Nu atribui niciodată răutății ceea ce poate fi explicat în mod adecvat prin prostie”.

Chiar dacă unii îi contestă lui Hanlon paternitatea acestei ziceri devenite celebre (atribuind-o, de exemplu, unui scriitor american, Robert A. Heinlein), cert este că afirmaţia “Nu atribui niciodată răutății ceea ce poate fi explicat în mod adecvat prin prostie” a devenit, în psihologie, un raţionament/ un principiu/ o regulă generală, care face posibilă eliminarea unor explicații improbabile ale unui fenomen.

De aceea “Principiului lui Hanlon” i se mai spune şi “Briciul lui Hanlon”, după modelul denumirii unui alt principiu – “Briciul lui Ockham” – care spune că ”cea mai simplă explicaţie (pentru un fapt, o situaţie, un eveniment etc.) este, de obicei, cea mai bună”, termenul “brici”, în psihologie, în filosofie, desemnând o regulă generală care permite reducerea câmpului ipotezelor care abordează un anumit fenomen.

Principiul lui Hanlon/ Briciul lui Hanlon – răutate sau prostie?

Principiul lui Hanlon – răutate sau prostie
Principiul lui Hanlon – răutate sau prostie

Principiul lui Hanlon/ Briciul lui Hanlon a devenit cunoscut după includerea sa în “Jargon File”, un glosar al termenilor argotici folosiţi de programatorii de computere, ulterior folosindu-se în analiza şi interpretarea comportamentului uman, sugerând că ar trebui mai multă prudenţă atunci când anumitor acţiuni, atitudini, fapte li se atribuie o rea intenţie, pentru că s-ar putea să fie vorba doar de prostie, nepricepere, incompetenţă. Iată câteva exemple de astfel de situaţii:

Simţi că eşti singur şi că aproape totul este împotriva ta?

Mulţi dintre noi au tendinţa de a presupune că, atunci când ceva nu merge bine, vina se află într-o mare “conspirație” împotriva noastră. Un coleg nu reușește să-ți dea un raport la timp? Primul gând este, probabil, că vrea să te submineze, să te “bată” la o promovare, un bonus etc. Copilul tău face totul de-a-ndoaselea? Probabil că încearcă să te enerveze și să-ți “toace” timpul. WiFi-ul într-o cafenea nu funcționează, deşi ai avea nevoie urgentă de această facilitate? Ce siguranţă, angajaţii mint doar pentru a te ademeni și a te face să comanzi espresso-ul lor de proastă calitate etc. Suntem tentaţi să dăm credit primului gând, deşi, poate, colegul a încurcat zilele, probabil copilul era obosit, WiFi-ul chiar se stricase la acel moment etc.

Greșeli într-un proiect de echipă

Atunci când este vorba de greșeli într-un proiect de echipă sau când unii membrii ai echipei comit erori sau nu îndeplinesc anumite sarcini la nivelul așteptat, putem interpreta aceste greșeli fie ca rezultatul unei comunicări deficitare, al lipsei de experiență sau al neînțelegerii cerințelor, al diletantismului, ignorantei, fie putem să presupunem că acestea sunt intenționate, pentru a sabota proiectul. Sau dacă, de pildă, nu primești o notificare despre un eveniment important din instituţia/ compania ta, Principiul lui Hanlon spune că nu ar trebui să presupui că acest lucru s-a întâmplat pentru că responsabilul a decis să evite să ți-l trimită, deoarece nu te place, dacă este rezonabil să presupui că pur și simplu a uitat să-l trimită.

Principiul lui Hanlon în mass-media

Mass-media tratează “indignarea” ca pe o marfă profitabilă. Acest fapt ia adesea forma unor articole care atribuie frecvent răutății ceea ce ar putea fi ușor explicat prin incompetență sau ignoranță. Mulţi oameni se grăbesc să se jignească pentru orice ar contrazice viziunea lor despre lume sau își imaginează acest lucru. Când ne uităm la ziare, site-uri, rețele sociale, poate fi benefic să aplicăm Principiul lui Hanlon. Presupunerea că anumite atitudini negative, opinii excesive, nejustificate sunt generate de ignoranţă ne-ar putea duce mai aproape de adevăr.

Greșeli în comunicarea scrisă sau verbală

Când cineva face greşeli în comunicarea scrisă sau verbală (într-o conversatie, într-un mesaj, discurs etc.), putem să interpretăm aceste greșeli ca fiind un semn de neglijență sau de lipsă de respect, putem considera că persoana în cauză poate avea cunoștințe lingvistice limitate sau poate fi sub presiune și nu își concentrează atenția asupra detaliilor.

Comportamentul nepoliticos al unei persoane în trafic

Când un conducător auto se comportă agresiv în trafic, în loc să presupunem că acesta este rău intenționat sau ostil, putem lua în considerare că respectivul poate fi sub influența stresului, a oboselii sau a altor factori care îi afectează starea de spirit.

Eșecuri în implementarea unor politici guvernamentale

Atunci când decizii administrative sau politici guvernamentale par să ducă la consecințe negative, este firesc să ne întrebăm dacă acestea sunt rezultatul unor erori de planificare, al unei neînțelegeri a problemelor sau al intenției de a provoca daune.

Principiul lui Hanlon – un îndemn la raţionalitate

Principiul lui Hanlon
Principiul lui Hanlon

Este evident că, în toate cazurile, Principiul lui Hanlon/ Briciul lui Hanlon sugerează că, mai degrabă, ar fi vorba de alte cauze decât reaua intenţie şi că am putea să adoptăm o atitudine mai înțelegătoare față de acțiunile și comportamentele altora, evitând să le atribuim, în absența unor dovezi clare, relei-credinte, perfidiei, intereselor obscure – “Nu atribui niciodată răutății ceea ce poate fi explicat în mod adecvat prin neglijenţa sau prostie”.

Toți avem vieți “complexe”, în care (după cum spune legea lui Murphy) lucrurile merg prost în mod constant şi, inevitabil, facem greşeli. Când se întâmplă acest lucru, un răspuns reflex este să dai vina pe cea mai apropiată persoană și să presupui că este rău intenţionată – mecanism psihologic de autoprotecţie, numit “proiecție”, care ne permite să menținem o imagine de sine pozitivă și să vedem vina ca aparţinând altcuiva.

Principiul lui Hanlon ne învaţă să-i “judecăm” mai puţin pe ceilalţi, să încercăm să devenim mai raţionali, să le oferim celor din jur beneficiul îndoielii și, dacă se poate, să avem mai multă empatie. Se pare că Briciul lui Hanlon are cea mai mare relevanţă în relații, în probleme de afaceri și în fericirea personală.

Citește și:  Piramida nevoilor sau Piramida lui Maslow, piramida dorinţelor şi echilibrul interior – o cale spre fericire şi succes

Cât credit merită anumiţi oameni?

Un celebru general, Kurt von Hammerstein-Equord, adversar nedisimulat al lui Adolf Hitler și al regimului nazist, încerca să se ghideze “avant la letrre”, după Principiul lui Hanlon, când spunea: “Îmi împart ofițerii în patru grupuri. Există ofițeri deștepți, harnici, proști și leneși. De obicei, două caracteristici sunt combinate. Unii sunt inteligenți și harnici – locul lor este in Statul Major. Următorul lot sunt proști și leneși – reprezintă 90 la sută din fiecare armată și sunt potriviți pentru sarcinile de rutină. Oricine este deopotrivă inteligent și leneș este calificat pentru cele mai înalte îndatoriri de conducere, deoarece posedă claritatea intelectuală și calmul necesare pentru deciziile dificile. Trebuie să te ferești de oricine este prost și sârguincios – nu trebuie să i se încredințeze nicio responsabilitate, pentru că întotdeauna va provoca numai rău”.

Principiul lui Hanlon vs. alte modele mentale

Briciul lui Hanlon funcționează cel mai bine atunci când este combinat cu alte modele mentale. Iată câteva exemple de interacțiuni utile:

Prejudecata de confirmare – fiecare dintre noi are tendința de a căuta informații care să confirme convingerile preexistente, care să îmbogăţească reprezentarea despre sine şi despre lume. Când apare disonanța cognitivă, ne propunem să ne ajustăm viziunea asupra lumii. Depășirea prejudecaţii de confirmare este un pas uriaș spre a face alegeri mai bune, motivate de logică, nu de emoții. Briciul lui Hanlon ajută în acest sens. Dacă ne așteptăm la rea intenţie din partea cuiva, este posibil să o atribuim ori de câte ori este posibil. De exemplu, dacă cineva percepe un anumit politician ca fiind corupt, va căuta informații care să confirme acest fapt, nemaiputând să facă diferenţa între incompetenţă, prostie, întâmplare.

Euristica disponibilităţii – acest model mental afirmă că avem tendinţa de a face alegeri şi de a interpreta situaţii pe baza informațiilor care ne vin în minte cu ușurință. De pildă, dacă un şofer de taxi alege un traseu ocolitor, pentru o călătorie mai scumpă, şi un astfel de fapt se repetă o săptămână/ o lună mai târziu, vom avea tendinţa de a crede că toţi şoferii de taxi apelează la o astfel de înşelăciune, ceea ce nu ar corespunde adevărului.

Prejudecăți despre antipatie/ ură – Briciul lui Hanlon/ Principiul lui Hanlon poate oferi informații şi atunci când avem de-a face cu oameni, instituții care nu ne plac. Când cineva care nu ne place face o greșeală, o reacţie care să presupună înţelegere sau empatie tinde să fie ultimul răspuns. A acționa într-un mod emoțional este natural, dar imatur, pentru că nu poate decât să înrăutățească situația. Cea mai inteligentă soluție este, oricât de mult ne displace cineva, să punem în cumpănă cât este rea-voinţă, întâmplare sau prostie.

Un instrument valoros de raționament

Aşadar, Principiul lui Hanlon/ Briciul lui Hanlon poate fi util într-o varietate de contexte, ajutând la alegerea explicaţiei celei mai probabile (nu neapărat corecte), pentru o situaţie, un fapt, o atitudine, un comportament etc.

Este un instrument valoros de raționament, care ne poate ajuta să facem față diferitelor probleme de zi cu zi, să le interpretăm cât mai aproape de ceea ce acestea reprezintă cu adevărat, ceea ce nu înseamnă că anumite acţiuni nu apar niciodată din cauza răutății, ci numai din prostie sau incompetenţă.

De asemenea, Principiul lui Hanlon nu indică dacă o anumită acțiune a fost justificată sau nu şi nici nu înseamnă că este acceptabilă doar pentru că s-a întâmplat ca urmare a prostiei și nu a răutății, dar ajută la găsirea explicaţiei celei mai probabile pentru un fapt, după care putem decide cum să judecăm acțiunea respectivă și cum să răspundem în consecință.

Principiul lui Hanlon este util şi în evitarea emoţiilor negative (furie, stres etc.) asociate cu presupunerea de intenţii răuvoitoare din partea celor din jur. În plus, a oferi celor cu care interacţionăm beneficiul îndoielii și a nu începe prin a presupune că aceștia au acționat din răutate, poate fi şi o regulă validă din punct de vedere moral – “regula de aur” care înseamnă că ar trebui să îi tratezi pe ceilalți în același mod în care ai dori să fii tratat tu însuţi/ însăţi.

O formulare extinsă a Principiului lui Hanlon

Dacă versiunea originală a Principiului lui Hanlon spune: “Nu atribui niciodată răutății ceea ce poate fi explicat în mod adecvat prin prostie”, o extindere a acesteia poate fi utilă pentru a lua în considerare şi alte motive ale comportamentului oamenilor, ceea ce va ajuta la aplicarea conceptului de bază într-o gamă mai largă de situații. O versiune extinsă ar putea fi formulată astfel: “Nu atribui niciodată intențiilor rele ceea ce ar putea fi explicat în mod adecvat prin alte cauze, de exemplu, prostie, ignoranță, nepăsare, incompetență sau lipsă de experienţă sau de informare”.

Limitele Briciului lui Hanlon

Atitudini
Atitudini

Deși Briciul lui Hanlon este un principiu călăuzitor util, ar trebui privit doar ca o regulă generală şi ar mai trebui luaţi în considerare şi alţi factori, cum ar fi: Cât de probabil este ca o acțiune să fi avut loc din alte motive decât răutatea? Care sunt costurile asociate cu interpretarea incorectă de “răutate”?

De aceea, când încercăm să evaluăm asemenea posibilităţi, putem lua în considerare acțiunile trecute ale celeilalte persoane, precum și personalitatea generală a acesteia, abilitățile sale și ceea ce are de câștigat dacă acționează cu răutate. Astfel de situații pot fi descrise folosind afirmaţia “vinovat până la dovedirea nevinovăției”, care este opusul conceptului propus de Principiul lui Hanlon, care poate fi descris drept “nevinovat până la dovedirea vinovăției”.

Înţelegerea corectă a Principiului lui Hanlon nu ar trebui să piardă din vedere nici una dintre “Legile prostiei”, aşa cum a fost formulată de italianul Carlo M. Cipolla, în cartea “Legile fundamentale ale imbecilităţii umane”, care spune că: “Cel mai periculos om este prostul” şi nici observaţia unui filosof contemporan, Maurizio Ferraris, potrivit căreia “în epoca actuală, imbecilitatea pare să prolifereze, precum un Univers în expansiune” şi este din ce în ce mai vizibilă, având în vedere că trăim într-o lume a “ecranelor”, în care fiecare vrea să-şi exprime părerea despre orice, avem acces non-stop la reţelele sociale şi putem asista sau ne putem implica, fără să ne dăm seama, în vastul spectacol al lumii, pe când, în epocile anterioare, judecam prostia (mai ales pe cea a “elitelor”) a posteriori.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.