Antoni Gaudi, pe numele sau intreg la nastere Antoni Placid i Cornet, a vazut lumina zilei in 25 a lunii iunie in anul 1852, fiind apreciat ca un arhitect maret, cu un stil inconfundabil, proiectele personale fiind splendide si cu un stil original pe care si l-a insusit, reusind ulterior sa impuna caracteristicile unei noi ere, desi a fost inclus in stilul Art Nouveau, catalogat ca adept al acestuia. Locul nasterii sale a fost Reus, in Catalonia, insa studiile si le-a urmat bineinteles in Barcelona, avand casi puncte de inspiratie operele marete ale lui Eugene Viollet-le-Duc, prin care trecand cu pathos, a reusit in cele din urma sa se evidentieze cu modelele de tip gotic si fiind remarcat cu fantezia si originalitatea sa, devine din ce in ce mai apreciat.
Principalul sau sustinator a fost Eusebi Gueall, un industrias foarte bogat, pentru care de altfel a si creat un intreg palat, incepand in anul 1889, numit ulterior Palau Guell si care va fi in cele din urma inscris pe lista cu patrimonii mondiale ale UNESCO, alaturi de multe alte opere ale sale, printre care Casa Milla, ce a fost construita in 1907 si Parcul Guell, care a fost amenajat intre anii 1900 si 1914.
In anul 1883 incepe sa lucreze la constructia unei catedrale ce avea sa fie dedicata Familiei Sfinte, Sagrada Familia, aceasta catedrala fiind finantata si din fonduri publice. La acest proiect a lucrat chiar pana la moartea sa, ce a avut loc la 10 iunie in anul 1926, moartea destul de tragica avand in vedere ca a fost lovit de un tramvai. Monumentul este si in ziua de azi in santier avand in vedere ca se mai fac donatii publice pentru terminarea lui. Antonio Gaudi este al cincilea copil la parinti, fiind si ultimul totodata, nascut intr-un satuc numit Riudoms, sat aflat la o distanta de doar patru kilometri de Reus, in provincia Terragona. Parintii sai, Francesc Gaudi si Antonia Cornet au fost aramari, fapt ce isi lasa amprenta asupra artistului, influentandu-i drumul in viata.
Chiar atelierul tatalui sau este locul in care Antonio Gaudi va descoperi sensul intregului spatiu, prin intermediul tevilor pe care tatal sau le manevra. Din pacate, inca de la inceputul vietii sale, tanarul pictor si sculptor a avut o sanatate subreda fiind diagnosticat cu reumatism, boala ce il impiedica inca din copilarie sa aiba o viata normala si sa se joace alaturi de alti copii, insa a reusit sa se bucure de numeroase plimbari, acestea devenind un adevarat obicei pentru el, obicei pe care l-a avut chiar pana in ziua tragicei sale morti.
Aceasta boala si toate reminiscentele ei au venit impreuna cu un mare har, dat fiind ca Antonio Gaudi avea astfel timp sa isi dezvolte simtul observatiei si sa inceapa sa descopere tot ce misuna in jurul sau, lucruri banale pentru care manifesta o fascinatie uluitoare si pentru care a dezvoltat un har incredil de metamorfoza. Astfel spectacolul grandios al naturii va deveni principala sa sursa de inspiratie, spectacol care i se infatisa in fata ca nimic altceva mai bun de pe intregul univers. Tot din natura se va inspira si pentru viitoarele sale opere pline de candoare.
Antonia Gaudi a fost caracterizat de numerosi autori, care au avut ocazia sa-l cunoasca, ca fiind un om cu caracter puternic, plin de pasiune, totodata dificil, toate acestea ajutandu-l in munca sa care era continua si persistenta. Aceste caracteristici erau practic trasaturi generale ale locurilor din care provenea si l-au ajutat sa treaca peste criticile negative primite la inceputul creatiei sale. Trei dintre fratii sai au murit cu mult inainte ca el sa inceapa sa devina cunoscut, doi dintre ei chiar la varste fragede, si cel de-al treilea moare de o boala necunoscuta, chiar dupa ce-si obtinuse diploma in cadrul medicinei. Dupa aceste tragedii, se intampla sa moara si mama, apoi sora sa, care i-a lasat in grija lui Gaudi, singurul sau copil si luand decizia de a se muta definitiv la Barcelona impreuna cu tatal sau si cu nepoata, ii va pierde si pe acestia in scurt timp, in favoarea mortii.
La scoala Antonio Gaudi nu era un student tocmai bun, insa desenele sale au impresionat din prima clipa, dand dovada de o creativitate iesita din comun, mai ales si pentru ca mereu gasea solutii practice pentru toate problemele legate de arhitectura, uimindu-si chiar si profesorii si arhitectii pentru care a lucrat din tinerete. Finalmente, in anul 1878, isi obtine si titlul de arhitect, rezultat bine meritat dupa o munca pe masura, incepand sa realizeze proiecte foarte mari. Tot in aceeasi perioada incepe sa interactioneze cu oameni importanti, care pe langa proiecte ii ofera si protectie ca artist, asigurandu-se ca va avea mereu de lucru. Spre batranete, Antonio Gaudi devine din ce in ce mai religios, mentalitate datorata si multor reuniuni de origine catalana la care a participat, acestea avand un caracter anticlerical.
