Proiectul Mars-One presupune colonizarea planetei Marte peste 10 ani. Chiar dacă proiectul ne duce cu gândul la un film science-fiction, este cât se poate de real si deja mai mult de 200.000 de voluntari s-au înscris pe liste; doar 24 vor fi aleşi să plece în 2024.
Majoritatea oamenilor nu ar suporta o viaţă lipsită de prieteni şi familie, întru-un mediu nou şi aspru. Totuşi, pentru unii, călătoria şi viaţa pe Marte ar însemna îndeplinirea unui vis de-o viaţă. Proiectul va oferi o şansă unică celor care visează precum o făceau vechii exploratori.
Proiectul în sine presupune colonizarea planetei roşii în 2024. Prima dată vor pleca doar 4 oameni, pentru ca mai apoi la fiecare doi ani să mai ajungă câte un grup. Coloniştii ar trebui să locuiască în nişte construcţii special concepute. La început se vor hrăni cu proviziile de pe Pământ, în cele din urmă ajungând să formeze o comunitate de sine stătătoare. Pentru ca acest lucru să fie posibil, hrana lor va fi crescută în interior cu ajutorul luminii ledurilor şi folosind tehnici hidroponice care nu au nevoie de sol.
Apa ar urma să fie extrasă direct din solul marţian unde se află sub formă de gheaţă. Din acest H2O s-ar putea extrage oxigen, iar nitrogenul ar veni direct din atmosfera marţiană.
Cu toate părţile bune şi interesante ale proiectului, există ceva ce nu mai poate fi schimbat odată demarat. Odată ajunşi acolo, dacă cineva se răzgândeşte, nu mai este nimic de făcut deoarece în momentul de faţă nu există nici o posibilitate de întoarcere de pe planeta roşie. Din acest motiv, cheia succesului unei astfel de misiuni o reprezintă măsura în care viitorii colonişti conştientizează că nu există cale de întoarcere.
La sfârşitul celor 19 săptămâni în care se puteau realiza înscrierile se adunaseră aproximativ 202.586 de voluntari. Singura cerinţă o reprezenta vârsta minimă de 18 ani. La sfârşitul lui 2013 cei selectaţi au fost anunţaţi, iar pe parcursul următorilor doi ani doar 24 de finalişti vor rămâne. Vor urma apoi 9 ani de antrenamente intensive.
O parte a programului de pregătire o reprezintă locuitul într-un mediu ce simulează viaţa pe Marte, timp de 3 luni în fiecare an, unde participanţii vor trăi în locuri aspre având acces limitat la lumea exterioară, faptul forţându-i să interacţioneze doar între ei.
Aceştia vor fi supuşi diferitelor teste în urma cărora se va stabili dacă participanţii pot să-şi menţină controlul, în acelaşi timp fiind capabili să funcţioneze alături de colegii lor. Din acest motiv calitatea cea mai importantă căutată la candidaţi este compatibilitatea. Mai mult decât atât, ei nu trebuie doar să se înţeleagă între ei, ci să se şi completeze reciproc deoarece pe Marte se pune problema supravieţuirii şi a lucrului în echipă.
Voluntarii au venit din toate colţurile lumii, fiind prezenţi reprezentanţi a 140 de ţări, din care o pătrime sunt cetăţeni americani şi 10% indieni. De altfel, de procesul de selecţie a trecut cu succes şi o româncă, Manuela Kapiliotou, de 43 de ani, ce studiază chimia analitică în Cipru; mamă a doi copii, îşi va lăsa în urmă familia pentru a fi printre puţinii astronauţi ce vor face istorie.
Nu e nevoie de o diplomă în ştiinţă avansată şi nici de una în medicină. Oricare ar fi fost ocupaţia lor până atunci, o parte din cei selectaţi vor fi primi instruire medicală intensivă fiind învăţaţi cum să trateze o gamă largă de boli, inclusiv pe cele specifice misiunii. Restul vor fi pregătiţi în funcţie de ce vor avea nevoie să facă în noua colonie; de la reparat instalaţii electrice la cultivarea culturilor în spaţii închise.
Zborul în sine va dura între 7 şi 8 luni în funcţie de poziţia relativă dintre Pământ şi Marte. Astronauţii îşi vor petrece timpul într-un spaţiu foarte limitat, se vor spăla cu şerveţele umede, vor mânca mâncare la conservă şi vor fi nevoiţi să facă exercizii fizice timp de 3 ore în fiecare zi.
Odată ajunşi, astronauţii îşi vor petrece timpul în încăperile personale şi în spaţiul comun. Dacă aceştia doresc să părăsească aşezarea, vor fi nevoiţi să poarte costume speciale.
În anii ce urmează proiectul trebuie să facă faţă unor provocări atât la nivel tehnic cât şi la nivelul fondurilor. Momentan încă nu a fost aleasă nava spaţială sau racheta ce va pleca în spaţiu iar costurile estimate ale trimiterii primei echipe ajung undeva la 6 miliarde de dolari şi încă 4 miliarde pentru fiecare echipă ce o va urma.
Grupul a început să strângă fonduri percepând o taxă de înscriere pe listele de pe care urmau să fie aleşi coloniştii, taxă ce varia între 5 şi 75 de dolari în funcţie de ţara de origine. De asemenea, se speră strângerea de fonduri de pe urma emisiunii care va urmări procesul de selecţie iar mai apoi antrenamentele celor selectaţi.
În situaţia în care totul se desfăşoară în conformitate cu cele dorite iar coloniştii sunt capabili să se adapteze, realizatorii proietului îşi propun realizarea unei alte emisiuni în care să fie prezentată viaţa de zi cu zi a „marţienilor”.
http://www.youtube.com/watch?v=n4tgkyUBkbY
