Tarsierul vestic (Tarsius bancanus) este un prosimian – o specie intermediara intre semimaimuta si maimuta – care traieste in regiunile cu paduri tropicale din sud-estul Asiei, in insulele Borneo si Sumatra. Această specie este cunoscută pentru capul său rotund și ochii uriași, care îi oferă o vedere excelentă pe timp de noapte.
Caracteristicile fizice și adaptările tarsierului vestic
Infatisarea sa este in primul rand caracterizata de capul mare si rotund, pozitionat direct pe umeri, dand impresia ca ar fi lipsit de gat. Interesanti sunt si ochii sai foarte mari, de forma rotunda, care au diametru de aproximativ 1,5 cm, sunt foarte apropiati intre ei si parca ar ocupa intreaga suprafata a fetei.
Gura destul de larga este prevazuta cu incisivi verticali care ii face sa se asemene atat cu animalele insectivore cat si cu maimutele. Intre ochi si in partea de jos a ochilor se vede nasul ca un ciot, fapt ce arata ca simtul mirosului la acest animal este destul de slab. Are ochii foarte bine adaptati la vederea nocturna, retina lor fiind formata doar din celule cu bastonase, fapt ce face ca tarsierul sa perceapa chiar si cele mai mici deosebiri de luminozitate.
Are lungimea corpului de 12-15 cm, greutatea de 85-135 g si lungimea cozii de 18-22 cm.
Membrele posterioare sunt lungi si dezvoltate, au oase tarsiene lungi si coapse puternice, foarte bine adaptate pentru sarit. Membrele anterioare sunt din contra deosebit de scurte, din cauza bratelor care au lungimea mica. Are corpul acoperit cu blana scurta si deasa, de culoare galbena-maronie sau roscata-maronie. Urechile sale mari nu sunt acoperite cu par.
Habitatul și distribuția tarsierului vestic
Tarsierul vestic traieste mai mult in copaci, are membrele terminate cu degete lungi, prevazute cu niste umflaturi adezive de forma unor pernite si gheare ascutite, fapt ce face sa aiba un mod de deplasare in coroanele arborilor ca si broastele, sub forma unor sarituri foarte lungi de cca. 1-2 m, iar in repaus sa stea agatat cu labele de ramuri. Este un animal vioi, foarte prevazator, isi roteste capul cu usurinta inapoi spre a detecta cu ochii sai uriasi si cu urechile mari si agere daca se apropie vreun pradator.
Dieta insectivoră și tehnicile de vânătoare ale tarsierului vestic
Fiind un animal nocturn si insectivor, isi cauta prada mai ales noaptea, avand un mod de a o prinde foarte interesant. Cand observa victima, se apropie incet de ea, tarandu-se pe cele patru picioare, apoi cu un salt brusc o prinde cu labele anterioare si o inghite. Hrana sa consta in special din insecte, dar mai ales lacuste, gandaci, iar in cazuri rare, devine carnivor si vaneaza mici vertebrate – pasari, serpi, lilieci.
Reproducerea și îngrijirea puilor la tarsierul vestic
In perioada de imperechere masculii si femelele traiesc in pereche. Femela are o gestatie de sase luni, apoi face un singur pui, care inca de la nastere este destul de bine dezvoltat, are cca. 25 g. De pui are grija femela, care il poarta mereu cu ea, iar dupa un timp foarte scurt acesta reuseste sa se agate singur de blana ei. Puiul este intarcat dupa doua luni si jumatate si ajunge la maturitate la varsta de un an. Speranta de viata la tarsierul vestic este de 16 ani in captivitate si mult mai putin in mediul sau natural.
Tarsierul vestic face parte din ordinul Primates si familia Tarsiidae. In ultimii ani numarul acestor exemplare a scazut considerabil din cauza distrugerii habitatului, dar si datorita capturarii si vinderii lor ca animale de companie.
Impactul uman și necesitatea conservării tarsierului vestic
Populația tarsierului vestic a scăzut semnificativ în ultimele decenii, din cauza pierderii habitatului și a activităților umane. Defrișările masive din insulele Borneo și Sumatra reduc spațiul vital al acestor primate, iar capturarea lor pentru comerțul cu animale exotice adaugă o presiune suplimentară.
Deși tarsierul vestic nu este încă pe lista speciilor pe cale de dispariție, conservarea habitatelor sale este esențială pentru supraviețuirea pe termen lung. Organizațiile de protecție a faunei sălbatice colaborează cu autoritățile locale pentru a implementa măsuri de protecție și a educa publicul despre importanța acestor primate unice.
