Minciunile sunt, dupa parerea lui Kant, un rau monstruos din punct de vedere moral, intr-atat de monstruos chiar, incat minciunile nu pot avea nicio justificare. Iar tulburarea ordinii publice ramane, pana la urma, o chestiune de timp, mai ales in situatiile in care minciunile devin persiflante, de neacceptat pentru multi dintre cetateni, cu repercusiuni atat in prezent, cat si pe termen lung. Numai ca „starea mamaligii”, asa cum au spus multi, tacerea indelunga a cetatenilor cu privire la nemultumirile lor nu au facut decat sa imputerniceasca statul sa-si continue batjocura, totul insa pana la un anumit punct, si acela al protestelor din Piata Universitatii, e drept, proteste relatate de o buna parte din presa drept un fel de revolutie la scara mica, desi manifestatiile au inceput destul de firav.
Cele trei fronturi, sau poate chiar patru— frontul puterii, al manifestantilor, al presei, si mai nou al anarhistilor— fac din aceasta „lupta”, bineinteles, una televizata, televiziunile propagandiste intrecandu-se, care mai de care, in a lansa in atentia publica tot felul de idei, conspiratii si, de ce nu, tot felul de imbecilitati cu privire ba la numarul protestatantilor, ba la scopul anarhistilor. Totodata, tot televiziunile propagandistice nu s-au dat in laturi, ba chiar, in a acuza Jandarmeria ca a orchestrat lupta de strada din noaptea duminicii de 15 ianuarie 2012. Ori, daca ne-am fi uitat mai cu atentia la asa zisii anarhisti, am fi realizat ca unii simt pura placere, de pilda, atunci cand incendiaza o masina. Nu de alta, insa imaginea unui cuplu tanar, cu un zambet larg, fotografiindu-se in spatele masinii incendiate este, daca nu teribila, atunci graitoare in privinta „scopurilor ascunse” ale acestor oameni usor degenerati.
Culmea, presa propagandistica (aici referindu-ne la ziarele, respectiv televiziunile care critica puterea), care i-a imputat atata vreme statului ca isi minte cetatenii, de cele mai multe ori, pe buna dreptate, a inceput sa minta si sa fabuleze exact in momentul in care vocea cetatenilor a inceput sa se faca auzita. Si totusi, este important, pana la urma, ca s-a facut o diferenta clara intre oamenii de buna credinta, protestarii care au iesit in strada sa-si strige nemultumirile, si anarhistii, tinerii, ale caror scopuri erau mai degraba legate de un teribilism pur, nicidecum de dorinta de a-si face auzita vocea, cu atat mai mult cu cat proteste au fost doar cele din Piata Universitatii, nu si ceea ce s-a intamplat mai apoi in Piata Unirii. La cealalta extrema, presa usor oarba, care l-au preamarit pe Traian Basescu in tot acest timp, incerca sa vada in proteste politizarea care de fapt nu exista.
Apoi, nu putem sa nu remarcam faptul ca acesti tineri anarhisti se descurcau extrem de bine cu manuitul pietrelor, poate chiar dubios de bine, sursa fortei lor fiind discutabila. Pe de alta parte, reactiile lui Traian Basescu, ca de Guvern nici nu putem vorbi, caci este deja neant, intarzie sa apara, nu de alta, insa presedintele ne obisnuisera cu cate o conferinta de presa la fiecare 24 de ore. Sau poate ca, acum cand o parte din cetatenii acestei tari, cetateni pe care de altfel ii reprezinta, au iesit in strada sa-si strige nemultumirile, presedintele Traian Basescu nu mai are nimic de spus. A uitat probabil cand, dupa ce a fost suspendat, i-a spus multimii in delir sa se intalneasca de cateva ori pe an in Piata Universitatii.
Acum, insa, cand oamenii sunt nemultumiti, presedintele nu mai are nimic de spus, cumva in spiritul proverbului „capul plecat, sabia nu-l taie”. Opozitia, in schimb, vrea sa raguseasca alaturi de cetatenii nemultumiti. De fapt, interesele opozitiei sunt pe cat de clare, pe atat de nejustificate: in tot acest timp, tot ce opozitia a facut a fost sa-i atace pe cei de la carma puterii, or, opozitia ar trebui sa vina cu alternative, planuri de guvernare si mai bune, nu de alta, insa doar cetatenii pot urla la jugulara puterii atat de des cum opozitia a facut. Prin umare, protestele din Piata Universitatii, desi trebuie sa vorbim de protestele din toata tara (Cluj, Timisoara etc), urmeaza sa fie politizate.
De fapt, nu putem fi siguri ca unele proteste din anumite orase nu au fost deja politizate, in conditiile in care lideri de partid se aflau in sanul manifestantilor. Si autoritatile s-au balbait in rezolvarea conflictelor din noaptea de duminica, retinand doar cativa anarhisti, comparativ cu cati au fost de fapt. Curios este ca Jandarmeria s-a miscat destul de lent, insa chiar si asa, nu putem ajunge intr-atat de departe incat sa credem ca a lucrat cot la cot cu anarhistii, si aceasta in conditiile in care multi jandarmi au fost raniti. In sfarsit, ramane sa vedem incotro duc aceste proteste. E posibil insa ca scopul curat al protestelor sa se piarda, mai ales ca opozitia a anuntat ca celor 13.000 de protestatanti din intreaga tara li se vor alatura si alti 20.000 de oameni, simpatizanti ai opozitiei.
