Dinozaurii zburatori au stapanit si invadat aerul cu milioane de ani inainte de aparitia pasarilor, mai exact in era Mezozoica. Primele ramasite fosile descoperite apartineau speciei Pterodactylus numita si ,,deget zburator” pentru a aminti de conformatia speciala a aripilor sustinute de degetele alungite. De-a lungul anilor au fost descoperite mai multe specii diferite fapt ce i-a determinat pe experti sa numeasca intregul grup Pterozaurieni – reptilele zburatoare.

Pterosaur alanqa, Foto: palaeoblog.blogspot.ro
Pterozaur Alanqa, Foto: palaeoblog.blogspot.ro

Principala caracteristica a grupului era data de falcile subtiri inzestrate cu numerosi dinti ascutiti cu ajutorul carora prindeau insecte, pesti, cat si alte vietati ale pamantului. De asemenea, interesant la aceste reptile era membrana de piele care se intindea de la un deget foarte lung – al patrulea de la membrele anterioare – si pana la partile laterale ale corpului si membrele posterioare, lasand doar gleznele si labele libere.

Cele trei degete de la fiecare membru anterior erau libere, se terminau cu gheare ascutite si aveau rol de apucare si sprijin, iar ghearele de la degetele din spate ajutau la catarat pe stanci si in deplasarea in locurile de odihna, de unde apoi isi luau avant pentru a decola. Aripile mari erau actionate de muschii din zona pieptului inserati pe oasele acestuia. Marimea lor nu era exagerat de mare, de regula proportionala cu dimensiunea corpului, astfel incat sa permita reptilei atat sa falfaie, cat si sa planeze cu usurinta.

Cercetatorii au descoperit multe cranii ale acestor dinozauri zburatori si au constatat ca aveau orbitele foarte mari, iar dupa trecerea anilor fosilizarea acestora ajunsese intr-un stadiu in care sedimentele depuse au dus la formarea unor mulaje ale creierelor respectivelor animale. Desi la prima vedere ar parea un lucru nesemnificativ, pentru experti un asemenea mulaj al creierului putea dezvalui multe despre comportamentul unui animal. Lobii frontali ai creierului legau muschii de simturi, iar cei din spate coordonau toti muschii.

Analizand mulajele s-a constatat ca la dinozaurii zburatori acesti lobi erau mai dezvoltati decat la reptilele de uscat, care aveau aceeasi talie. Acest lucru arata o viteza de reactie foarte mare, necesara coordonarii miscarilor in timpul zborului in aer. De asemenea, lobii laterali care controlau vederea erau foarte mari – ceea ce arata ca acuitatea vizuala era foarte buna si probabil ca majoritatea speciilor zburau mai ales ziua.

Prin conformatia corporala – picioarele scurte si aripile acoperite cu piele rezistenta – Pterozaurienii se asemanau oarecum cu liliecii si foarte putin cu pasarile. Avand in vedere ca zborul lor necesita multa energie s-a ajuns la supozitia ca dinozaurii zburatori ar fi avut sangele cald si erau animale care isi mentineau temperatura corporala constanta printr-un schimb metabolic continuu.

Cu siguranta ca unii dintre ei erau acoperiti cu blana la fel ca liliecii, care astfel aveau corpul izolat impotriva frigului. Una dintre reptilele descoperite de paleontologi confirma acest lucru, a fost gasita in Rusia in Kazakhstan si reprezenta scheletul unui Pterozaurian in jurul caruia era o amprenta de blana care nu putea fi confundata cu altceva.

Dsungaripterus, Foto: aliwalia.tripod.com
Dsungaripterus, Foto: aliwalia.tripod.com

Dinozaurii zburatori au aparut prima data in era Mezozoica, cu aproximativ 245 de milioane de ani in urma si se pare ca au stapanit aerul timp de 170 de milioane de ani. Primele specii de Pterozaurieni impresionau prin coada osoasa si corpul nu mai mare de cel al unei vrabii. Acestea insa au evoluat si au devenit tot mai mari. Cercetatorii au analizat dentitia acestor dinozauri si au constatat ca dieta lor varia foarte mult de la o specie la alta.

Citește și:  Embrioni de dinozauri descoperiți în China

Unele specii erau insectivore, aveau maxilarele lungi prevazute cu dinti simpli, ascutiti, situati la o anumita distanta unul de altul. Alte specii insa prezentau dinti desi, lungi si subtiri, utilizati pentru a filtra apa la fel cum fac anumite specii de azi – ca de exemplu pasarea flamingo. De-a lungul anilor s-au descoperit zeci de specii care de care mai interesante, mult diferite una de alta prin aspectul dentitiei si nu numai.

Unele dintre ele erau de-a dreptul bizare, aveau craniul lung de aproximativ 70 cm si la capatul maxilarului superior cu o creasta mare de forma speciala. Expertii au incercat sa afle care era rolul acestei caracteristici interesante de la extremitatea botului. Unii s-au gandit ca ar putea fi un stabilizator aerodinamic, insa aceasta supozitie a fost imediat infirmata de faptul ca nu gaseau sensul de a fi pozitionata la capatul ciocului.

De asemenea, s-au gandit ca daca nu ajuta la zbor atunci ar fi avut un rol cand animalul isi scufunda ciocul in apa, in stabilizarea capului foarte lung si subtire. Cand cobora ciocul in apa, capul trebuia indoit de la gat si trebuia sa aiba o anumita greutate, datorita faptului ca dinozaurul continua sa zboare si respectiv sa-si miste ciocul prin apa spre a prinde pestele aflat la suprafata apei si apoi sa-si ridice capul asemanator cum fac fregatele din zilele noastre. Dinozaurul insa avea aripile membranoase si nu alcatuite din pene ca ale pasarilor, deci controlul oferit de acestea era mai mic la reptila zburatoare, iar scopul crestei mari de pe varful ciocului facea posibila acesta manevra de prindere a prazii, impiedicand udarea aripilor.

Dinozauri Zburatori

Unele specii (ca de exemplu Pterodaustro) aveau numerosi tepi doar pe falca inferioara, care ajutau la filtrarea apei si la prinderea hranei ca printr-o sita. O alta specie interesanta era Pteranodonul care impresiona prin faptul ca nu avea coada, anvergura aripilor ajungea la 6 m iar muschii inserati pe osul pieptului care miscau aripile nu erau prea puternici, deci trebuia mai mult sa planeze fara a reusi sa parcurga astfel distante foarte lungi deasupra oceanului. Pentru a reusi acest lucru se folosea de curentii ascendenti ai aerului creati de valuri.

Dinozaurii zburatori alcatuiau doua grupe – a celor cu coada scurta si a celor cu coada lunga. Cei cu coada lunga aveau coada formata din numeroase vertebre si au trait in perioada Jurasicului, iar cei cu coada scurta nu aveau dinti, iar coada vertebrala era foarte mica. Caracteristic Pterozaurienilor era greutatea corpului mult diminuata prin oasele goale in interior. De asemenea, oasele aveau mici orificii care erau in legatura cu pungile de aer ale plamanilor si astfel oxigenul circula cu usurinta prin tot corpul ajutand la mentinerea temperaturii constante in muschi mai ales in timpul zborului.

In aer dinozaurii zburatori erau planoristi exceptionali, se lasau purtati de vant fara a depune un efort foarte mare, insa pe sol se miscau greoi, cei care aveau dimensiuni mai mici se deplasau pe membrele din spate, iar cei care erau mai mari se tarau pe toate cele patru picioare relativ subtiri si slab dezvoltate.

Dintre speciile de dinozauri zburatori fac parte: Quetzalcoatlus, Anurognathus, Dimorphodon, Pteranodon, Pterodaustro, Pterodactylus, Rhamphorhynchus, Dsungaripterus si altele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.