In anul 1834, Edgar Allan Poe, scriitor si poet american, scria in „The Assignation” urmatoarele: „Imi amintesc si acum… noaptea adanca, Puntea Suspinelor, frumusetea femeii”. Aceste cuvinte stau marturie pentru unul dintre cele mai fascinante si deopotriva cunoscute monumente din fantastica Venetie, descriind intocmai frumusetea si misterul ce invaluie Puntea Suspinelor sau Ponte dei Sospiri — asa cum este cunoscut in Italia —, unul dintre numeroasele poduri construite aici, in secolele al XVI-lea si al XVII-lea.
Puntea Suspinelor a fost construita cu un scop precis, si anume pentru a uni inchisoarea dogilor cu infricosatoarele sale celule, destinate interogatoriilor si aflate undeva la cel de-al treilea etaj al Palatului Dogilor, acesta din urma fiind situat pe cealalta parte a unui canal ingust. Este, fara indoiala, un pod misterios sau, daca vreti, o adevarata legenda, mai ales ca viata celor care treceau pe acest pod se afla in ultimele sale zbateri.
Construit din piatra alba de calcar, acoperita complet si cu ferestre inchise cu gratii din piatra, Puntea Suspinelor din Venetia nu permitea o vedere prea larga pentru prizonierii care trebuiau sa treaca pe acest pod; ba chiar, ultima priveliste insufletita pe care prizonierii o vedeau era cea cu laguna si insula San Giorgio, si aceasta, de altfel, le trecea pe sub ochi pret de cateva clipe. Interiorul este inchis in totalitate, podul fiind impartit in doua culoare mici, mai degraba inguste, intre care exista un perete despartitor.
Mai mult decat atat, avand in vedere ca este situat foarte jos si este oarecum inghesuit, prizonierii care treceau pe acest pod trebuiau sa se aplece. Chinul acestora era completat, poate ca un raspuns al faradelegilor lor, de teama de moarte ce punea stapanire pe gandurile lor. Si nu degeaba am facut referire la faradelegile acestora, intrucat, la inceput, mai cu seama in Evul Mediu, inchisoarea dogilor era folosita de inchizitie cu un scop precis, si anume pentru interogarea ereticilor; abia mai apoi, in timp ce podul se construia, inchisoarea dogilor a inceput sa fie folosita pentru cei care erau certati cu legea si bunele moravuri.
Insa Puntea Suspinelor, acest loc poetic, sta sub semnul legendelor de tot felul, sub semnul unor povesti fascinante, dar triste, care nu fac nimic altceva decat sa ne confirme ca omul este dependent de frumusete ce il inconjoara, de lumea exterioara si de fiintele acesteia. Se spune ca denumirea acestui pod s-a nascut odata cu „suspinele” pe care prizonierii le-ar fi scos atunci cand au intrezarit, pentru ultima oara, fascinanta Venetie, care parea ca ramane in urma, asemenea vietii lor, rispita si pe punctul de a se stinge.
Numai ca, in realitate, aceasta intepretare tine de spectrul legendelor, deoarece denumirea acestui pod din Venetia dateaza din secolul al XVIII-lea, mai cu seama din poemul lordului Byron, „Pelerinajul lui Childe Harold”, in care putem citi frumoasele versuri: „Stateam in Venetia pe Puntea Suspinelor, un palat si o temnita de-o parte si alta”.
In sfarsit, se pare ca Puntea Suspinelor a creat si alte legende, care mai de care mai interesante. De pilda, cupluri din intreaga lume calatoresc pana in Venetia pentru a se casatori aici ori, de ce nu, pentru a petrece cateva clipe frumoase alaturi de persoana iubita ; si nu degeaba, intrucat se spune ca indragostitii care se vor saruta in gondola care trece pe sub Puntea Suspinelor, la apusul soarelui, vor avea parte de iubire vesnica. Mai mult, privelistea din acest moment al zilei este la fel de spectaculoasa, razele soarelui disparand parca in propriile sale raze, ba rosiatice, ba galbene inchis; iar apele Venetiei nu fac altceva decat sa lase impresia ca inghit lumina, ca si cand ar fi ultima sursa de viata.
Puntea Suspinelor este, asadar, un veritabil giuvaier arhitectural, o capodopera ce poarta amprenta puternica a stilului pe care Venetia l-a imbracat pe parcursul atator secole. De asemenea, trebuie sa specificam ca acest pod este renumit in intreaga lume, ceea ce a si dus la aparitia altor constructii care poarta aceasta denumire — „Podul Suspinelor” —, printre care podurile din Cambridge si Oxford (Anglia) sau cel din Pennsylvania (Statele Unite ale Americii).
