Realismul magic reprezinta un concept aplicat in arta, caracterizat prin imbinarea armonioasa dintre elementele lumii reale si elemente fictive. Realismul magic poate fi caracteristic atat literaturii, cat si artelor vizuale.
Realismul magic poate fi interpretat si ca o miscare artistica ce s-a dezvoltat in primii ani ce au urmat Primului Razboi Mondial, manifestandu-se in special in pictura. Termenul a fost introdus in anul 1925 de catre criticul de arta de origine germana Franz Roh dupa ce a observat ca foarte multe opere de arta apartinand unor pictori consacrati imbinau armonios elemente care apartineau lumii reale cu elemente fantastice. Aceste opere de arta au fost caracterizate prin exactitatea detaliilor si a formelor, insa rolul elementelor fantastice era acela de a “sapa” in inconstientul privitorilor, creand practic o adevarata capacana. Operele de arta caracterizate si criticate de catre Franz Roth erau diferite de cele caracteristice realismului secolului al XIX-lea.
Unii critici literari sunt de parere ca termenul “realism magic” a fost folosit cu acceptiunea din prezent nu in anul 1925, ci 30 de ani mai tarziu, termenul fiind folosit de catre criticul literar Angel Flores in eseul sau intitulat “ Realismul magic in literatura sud-americana”. Criticul il numeste pe Jorge Luis Borges drept primul scriitor care a cultivat caracteristicile realismului magic in operele sale, in timp ce alti critici il considera un predecesor al acestui curent.
Un articol interesant referitor la realismul magic si la definitiile sale apartine autorului William Spindler si poarta numele “Magic realism: a typology”. Autorul este de parere ca realismul magic trebuie caracterizat din trei mari puncte de vedere. Inainte de toate, avem de a face cu un realism magic “european” denumit “realism magic metafizic” caracteristic operelor lui Kafka. Cea de a doua categorie este reprezentata de “realismul magic ontologic”, iar cea de a treia categorie a realismului magic este “realismul magic antropologic, nativ”.
Nu a trecut foarte mult timp pana cand realismul magic a devenit definitoriu si pentru literatura, operele unor scriitori importanti fiind caracterizate prin existenta realismului magic. Daca pe teritoriul european realismul magic s-a dezvoltat rapid in numeroase domenii, pe teritoriul american realismul magic poate fi observat in operele unor importanti scriitori din partea sudica, precum: Jose Luis Borges, Gabriel Garcia Márquez si Alejo Carpentier, pentru ca pe teritoriul european literatura de acest gen sa fie abordata de scriitorul de origine germana Günter Grass si cel de origine engleza John Fowles.
Realismul magic si literatura
Dupa cum am afirmat si in randurile anterioare, acest curent artistic a influentat intr-o foarte mare masura literatura, iar primele opere de arta care imbina elemente reale, palpabile, cu elemente care apartin unei lumi onirice au fost realizate de catre scriitorii sud-americani pe care i-am mentionat in randurile anterioare, in special intre anii 1940-1950.
Principala caracteristica a acestor opere este prezenta elementelor fantastice. Elementele fantastice se imbina armonios cu cele reale, in asa fel incat naratiunea in sine sa nu fie alterata. In acest fel, lumea este conturata dintr-o alta perspectiva, o perspectiva onirica si ireductibila. Literatura caracterizata prin realism magic este conceputa din punctul de vedere al persoanelor care traiesc in lumea reala insa sunt capabile sa traiasca si experiente diferite de cele din realitate. Elementele fantastice caracteristice acestui tip de literatura nu pot fi considerat ireale, ci din contra, ele se suprapun cu realitatea avand in vedere ca sunt percepute in urma unei experiente subiective.
In general, realismul magic specific literaturii lasa oricarui cititor impresia si senzatia ca aceasta lume a fantasmelor este de fapt lumea in care traim zi de zi.
De-a lungul timpului, realismul magic a fost comparat cu numeroase alte mijloace de manifestare artistica sau, mai bine spus, cu alte curente literare. Avand in vedere ca, din punct de vedere teoretic, realismul magic a luat nastere in secolul XX, conectivitatea sa cu postmodernismul este logica. Numerosi critici literari au alaturat acesti doi termeni pentru a caracteriza operele unor autori importanti considerati postmodernisti, dar si adevarati reprezentati ai realismului magic, printre care se numara Günter Grass, Peter Handke, Italo Calvino, John Fowles si Louis Ferron. Caracteristicile operelor acestor scriitori sunt in mare parte specifice posmodernismului, insa pot descrie foarte bine si literatura realismului magic. La fel ca si literatura realismului magic, si literatura postmodernista tinteste catre o anumita audienta, catre un cititor care sa poata deslusi mesajul transmis foarte subtil.
Realismul magic nu poate fi inteles pe deplin daca nu este alturat realismului. Realismul, dupa cum spune si numele, reprezinta o incercare de a caracteriza lumea reala, literatura caracteristica acestui curent punand accentul nu numai pe ce prezinta, ci si pe modul in care se prezinta. In acest fel, o opera literara care apartine acestui curent creeaza un context, o rama in interiorul careia cititorul construieste o lume pe baza elementelor palpabile ale vietii reale. Si realismul magic se bazeaza pe realism, pana la momentul in care cititorul este pus in situatia de a discerne intre ce apartine lumii reale si ce apartine lumii imaginare.
De foarte multe ori suprarealismul este confundat cu realismul magic avand in vedere ca ambele curente se bazeaza pe prezentarea unor aspecte ireale care caracterizeaza umanitatea. Cu toate acestea, intre cele doua nu poate fi un semn de egalitate din moment ce suprarealismul exploreaza taramuri ale imaginatiei eului creator, renuntand intr-o oarecare masura la prezentarea elementelor reale, palpabile, incercand sa prezinte tumultul interior, constientul si subconstientul, ceea ce poate fi exprimat si ceea ce nu poate fi exprimat prin opera de arta in sine. Pe de alta parte, realismul magic prezinta de foarte putine ori fictiunea in plan oniric.
Realismul magic si artele vizuale
Importanta realismului magic pentru dezvoltarea literaturii este deosebita. Insa, dupa cum am spus si in randurile de inceput ale articolului, realismul magic s-a manifestat intr-o mare masura si in domeniul artelor vizuale. In pictura, realismul magic a aparut ca un curent impotriva expresionismului, cubismului si miscarilor avangardiste.
Criticul de arta Franz Roh a fost cel care a folosit pentru intaia oara termenul “realism magic” in anul 1925 pentru a caracteriza artele vizuale, dupa cum am mentionat si in inceputul acestui articol. Termenul folosit de Roh descria un stil care pur si simplu scotea la suprafata misterul interior, renuntand la prezentarea realitatii asa cum era cunoscuta pana la momentul respectiv, stilul putand fi definit intr-un singur cuvant ca transcedental.
De foarte multe ori in pictura, realismul magic a fost confundat cu post-expresionismul. Pictorii ale caror opere de arta pot fi catalogate ca facand parte din realismul magic sunt Ricco, Edward Hopper, Marcela Donoso si Carel Willink.
Pe langa pictura, realismul magic s-a concretizat intr-o oarecare masura si in arta cinematografica, deoarece foarte multe filme prezinta evenimente care se petrec fara a oferi insa si o explicatie ulterioara.
