Realitatea virtuala este cea mai moderna si interesanta metoda de invatare pe care societatea contemporana o poate oferi. Ea ar permite elevilor si studentilor sa paseasca – prin mijlocirea ecranului 3D – in variate lumi interactive.
Laboratoarele de realitate virtuala extind granitele institutiilor educative intr-o modalitate economica. Scolile sau facultatile care nu isi permit laboratoare speciale, precum laboratoarele de fizica, chimie, biologie sau de limbi straine, astazi isi pot vedea elevii experimentand si explorand in laboratoare de realitate virtuala, cheltuielile reprezentand doar o mica parte din costul crearii unui laborator traditional specializat. Realitatea virtuala se bazeaza pe calculatoarele existente deja in orice scoala sau universitate, deci acestea au deja mijloacele necesare pentru a ajuta la cresterea realizarilor elevilor si studentilor.
Cum functioneaza realitatea virtuala? De exemplu, la Universitatea din Michigan din America, Departamentul de Chimie isi lasa studentii sa navigheze printr-o recreere a unei fabrici reale cu scopul de a analiza securitatea si siguranta fabricii. Acestia pot vedea elemente de siguranta, cum ar fi presiunea incaperilor sau „dusurile” de urgenta si de asemenea pot lua in considerare diferite probleme de functionare care ar putea exista in acest mediu.
Aceasta tehnologie ar putea permite elevilor si studentilor sa patrunda in orice lume: sa vada cum a fost primul razboi mondial, sa viziteze muzee din toata lumea, sa intre virtual in jungla amazoniana. Mai mult, le permite sa isi foloseasca cunostintele si creativitatea si sa isi construiasca singuri acele lumi.
Educarea generatiei actuale si viitoare pentru adaptarea usoara la o lume a informatiei este deosebit de importanta. Realitatea virtuala reprezinta un mare progres tehnologic, care poate oferi sprijin semnificativ pentru o astfel de educatie.
Exista mai multe moduri in care aceasta tehnologie este de asteptat sa usureze invatarea si sa o faca mai interesanta pentru tineri. Una dintre caracteristicile deosebite ale acestei metode este capacitatea de a permite elevilor si studentilor sa vizualizeze concepte abstracte, sa observe diverse evenimente la nivel atomic, sa viziteze diverse medii inconjuratoare sau sa interactioneze cu diferite fenomene si evenimente pe care distanta, timpul sau factori legati de siguranta personala le fac inaccesibile.
In mediul de invatare traditional, obisnuit, elevii si studentii sunt nevoiti sa invete in mare prin asimilare, de exemplu, prin reproducerea lectiei asupra unui subiect specific si notarea de catre profesor in functie de abilitatea de memorare si reproducere corecta a informatiei. Dar acest tip de invatare se bazeaza mai mult pe memorare si mai putin pe inteligenta si creativitate.
Tipurile de activitati posibile prin realitatea virtuala faciliteaza modul curent de gandire educationala, conform caruia tinerii sunt capabili sa stapaneasca, sa retina si sa generalizeze diverse informatii noi cu mai mare usurinta si atractie atunci cand sunt implicati direct in construirea acelei informatii, printr-o metoda mai practica, care ar implica activitati, nu numai cunostinte abstracte. Aceasta este un curent de gandire pedagogic denumit constructivism, iar adeptii sai sunt cei care vad realitatea virtuala ca pe un surplus folositor pentru invatarea prin predare, pana la cei care cred cu convingere ca tot curriculum-ul va trebui reinventat de catre elev sau student cu ajutorul invatarii prin descoperiri indrumate de catre profesor.
Folosirea realitatii virtuale in cadrul activitatii didactice poate oferi multe avantaje, in special cresterea creativitatii elevilor si studentilor – lucru deosebit de important in dezvoltarea cognitiva si emotionala a acestora. Creativitatea este definita ca o parte integranta importanta, chiar esentiala a personalitatii umane, fiind „capacitatea specific umana care se concretizeaza in transformarea deliberata a mediului de catre om, intr-o modalitate anticipata.
Lumea se imbogateste permanent cu obiecte materiale sau spirituale (cunostinte), care-si au originea in “mintea” omului, cu lucruri facute de “mana” omului in activitatea lui de creatie“. (Maria Carcea, Strategii de activare a potentalului creativ). Activitatea didactica are scopul – sau ar trebui sa il aiba – de a cultiva la nivelul fiecarui tanar potentialul sau creativ de care dispune in mod natural.
Sarcina activarii si dezvoltarii eficiente a potentialului creativ se impune atat din perspectiva intereselor personale, cat si din cea a intereselor sociale. In ceea ce priveste personalitatea, creativitatea este o sursa principala de satisfactii personale. Este activitatea in care omul isi proiecteaza, isi recunoaste si i se recunoaste de catre altii identitatea, procese prin care creatia devine modalitate de dobandire a sentimentelor de autorealizare. Din perspectiva intereselor sociale, creativitatea fiecarui membru al societatii este sursa originara a progresului omenirii in ansamblu. Incurajarea si dezvoltarea creativitatii individuale si de grup in sistemul educational in general, in cel superior in special, este imperativul principal al educatiei.
In tranzitia de la un sistem social industrial la un sistem social informational, invatarea traditionala bazata pe manuale si carti a fost pusa de multi sub semnul intrebarii. In loc de simpla memorare a informatiei, mai mult accent se pune azi pe gandirea la un nivel inalt, abstract, necesara pentru construirea si aplicarea practica a cunostintelor. Elevii si studentii trebuie sa ajunga sa localizeze, sa interpreteze, si – intr-un mod creativ – sa combine informatia, sa o izoleze, sa o defineasca si sa rezolve problemele. Mai mult, educatia nu mai este vazuta ca fiind ceva limitat la o sala de clasa sau la o anumita perioada din viata unei persoane. In ziua de astazi, este recunoscuta realitatea ca educatia are loc pe toata perioada vietii unui individ.
Trebuie punctat si faptul ca tehnologia bazata pe realitatea virtuala este inca in proces de maturizare si dezvoltare. In special in Romania, aceasta tehnica nu a fost pusa in practica decat in anumite institutii izolate (in special universitati) si pe grupuri mici de studenti.
