Rechinul Oxynotus centrina desi are lungimea corpului destul de mare de pana la 1,5 m nu este o specie periculoasa pentru om. Apare in Oceanul Atlantic de Est, in largul coastelor Islandei si ale Africii, de asemenea se gaseste si in Marea Mediterana. Inoata la adancimi destul de mari de pana la 700 m si se distinge de alte specii de rechini spinosi prin aspectul sau oarecum diferit.
Caracterizat prin forma sa neobișnuită și inotătoarele dorsale proeminente, Oxynotus centrina este o specie vulnerabilă, adaptată să trăiască la adâncimi mari.
Caracteristici fizice și adaptări unice
O prima particularitate a rechinului Oxynotus centrina este pusa in evidenta de formele foarte interesante ale inotatoarelor dorsale care sunt foarte inalte, se aseamana cu doua vele si au varfurile tepoase. Corpul sau pare foarte masiv iar daca s-ar face o sectiune transversala, forma sa ar fi triunghiulara.
Coloritul este uniform pe tot corpului, in nuante gri sau gri-maronii, mai intunecate sau mai deschise. Inotatoarea codala este mare si are lobul superior foarte lung ca la toate speciile de rechini. Inotatoarea anala este destul de mica si se afla in dreptul celei de-a doua inotatoare dorsala, pe partea opusa a corpului. Aripioarele pelviene sunt inguste si alungite, bine dezvoltate.
Capul este de marime medie, bine proportionat fata de corp, iar botul este ingust si ascutit, cu maxilarele inzestrate cu dinti mici si ascutiti, dispusi pe mai multe randuri. Ochii sunt mari si ovali, la unele exemplare au o forma mai deosebita (ca o semiluna in plan vertical), au irisul de culoare inchisa si sunt pozitionati pe partile laterale ale capului.
In spatele fiecarui ochi exista cate un spiraclu, iar apoi mai aproape de aripioarele pelviene se gasesc deschiderile branhiale, fantele lor paralele.
Reproducerea și ciclul de viață al speciei
La aceasta specie reproducerea este ovovivipara, femela naste 8 pui. Deși femela poate naște până la 8 pui, rata de supraviețuire este scăzută din cauza factorilor de mediu și a prădătorilor. Puii, care se nasc complet formați, sunt adaptați să înceapă imediat viața pe fundul oceanului, hrănindu-se cu nevertebrate mici.
Exemplarele tinere ajung la maturitatea sexuala dupa ce au lungimea corpului cat jumatate din cea a unui rechin adult. Hrana acestor mari pesti ososi pradatori este formata din pesti, crustacee, moluste, viermi si alte nevertebrate marine.
Flotabilitatea acestor rechini este asigurata de ficatul uleios si astfel el poate sa inoate cu usurinta pe fundul marii sau oceanului si sa isi caute prada formata din animale acvatice nevertebrate.
Rechinul Oxynotus centrina face parte din ordinul Squaliformes, familia Oxynotus si este o specie pe cale de disparitie. Din punct de vedere comercial si gastronomic, carnea rechinului Oxynotus centrina este comestibila, insa nu atat de mult apreciata din punct de vedere a gustului ei. Este folosita in alimentatie, insa mai mult pentru realizarea fainei de peste.
Impactul uman asupra populațiilor de Oxynotus centrina
Suprapescuitul și capturile accidentale sunt două dintre principalele amenințări pentru acest rechin rar. Deși carnea sa nu este foarte apreciată, Oxynotus centrina este adesea prins accidental în plasele de pescuit.
Această practică a dus la declinul populației, determinând clasificarea sa ca specie vulnerabilă. Protejarea habitatului natural al rechinului și impunerea unor reglementări stricte în pescuit sunt esențiale pentru conservarea acestei specii.
Curiozități despre Oxynotus centrina
- Rechinul Oxynotus centrina este cunoscut și sub denumirea de „rechinul velier”, datorită inotătoarelor dorsale înalte, care seamănă cu pânzele unei bărci.
- Ficatul său uleios, care asigură flotabilitatea, este atât de mare încât reprezintă aproximativ 25% din greutatea corpului.
- Este una dintre puținele specii de rechini care preferă să se deplaseze încet, adaptându-se perfect la un stil de viață bentonic (pe fundul mării).
Video – Rechinul Oxynotus centrina din Oceanul Atlantic:
