Rechinul-taur (Carcharias taurus) este unul dintre cei mai temuți prădători ai oceanelor, fiind cunoscut nu doar pentru aspectul său feroce și maxilarele înzestrate cu dinți neregulați, ci și pentru comportamentul neobișnuit de canibalism intrauterin.
Comportamentul de vânătoare și dieta variată a rechinului-taur
Comparativ cu celelalte specii rechinul-taur este considerat in Africa si Australia cel mai periculos din lume mai ales pentru mamiferele marine. Are un aspect infricosator datorat maxilarelor inzestrate cu dinti mari, ascutiti si neregulati care ii creeaza imaginea unui pradator nemilos, insetat de sange.
Hrana sa este formata in special din pesti ososi, dar prinde cu lacomie tot felul de nevertebrate marine, cefalopode, crustacee, rechini de dimensiuni mici, mamifere marine si delfini. Ataca solitar sau in grupuri de cateva exemplare, la adancimi de cel mult 150 m. De-a lungul timpului s-au inregistrat multe atacuri asupra oamenilor, o parte din ele au dus chiar la moartea acestora.
Arealul sau este format din apele Oceanului Pacific de Vest, Oceanului Indian de Sud si Oceanului Atlantic de Est si Vest. Inoata in larg departe de tarm dar si in marile calde adiacente oceanelor, mai ales la tropice. Exemplarele din zonele nordice fac migratii sezoniere in apele marilor mai calde.
Caracteristicile fizice și adaptările rechinului-taur
Rechinii-taur pot ajunge la o lungime a corpului de 4,3 m (in medie de 2,5-2,8 m) si greutatea de 159 kg. Au corpul masiv, iar coloritul in nuante gri-maronii pe partea dorsala, din ce in ce mai deschise pe partile laterale si albicioase pe partea ventrala. La rechinii tineri apar pete intunecate sau brun-rosiatice pe laterale, care odata cu varsta dispar. Ochii sunt mici ceea ce arata ca acuitatea vizuala nu este excelenta, iar botul de forma conica.
Una din caracteristicile interesante ale acestui rechin este capacitatea sa de a inghite aer la suprafata apei si de a-l retine in stomac pentru osmoregularizare. De asemenea la aceasta specie apare un pronuntat canibalism intrauterin – embrionii care se dezvolta intai obisnuiesc sa manance celelalte oua si embrionii mai slabi din invelis.
Astfel supravietuiesc doar o parte din embrioni (sau chiar unul singur) care avand o experienta in nutritie au corpul mai mare si mai dezvoltat. Femela are o perioada de gestatie de 8-9 luni si naste de regula doar 2 pui. Acestia au la nastere cel mult 1 m si ajung la maturitatea sexuala cand au lungimea corpului de 2,2 m.
Rechinul-taur este o specie vulnerabila, in pericol de disparitie, are denumirea stiintifica de Carcharias taurus, face parte din ordinul Lamniformes, familia Odontaspididae. In Asia si nu numai carnea acestui rechin a fost utilizata in consum sub forma congelata, proaspata, sarata sau uscata, iar ficatul si alte organe interne pentru obtinerea fainii de peste si a uleiului de peste. Astazi capturarea lui este interzisa prin lege.
Canibalismul intrauterin: O strategie de supraviețuire rară
Unul dintre cele mai fascinante și neobișnuite comportamente ale rechinului-taur este canibalismul intrauterin. În timpul perioadei de gestație, care durează aproximativ 8-9 luni, embrionii mai dezvoltați își devorează frații mai mici și ouăle din uter. Acest fenomen, cunoscut sub numele de „oofagie”, asigură că doar cei mai puternici embrioni supraviețuiesc, crescând șansele de supraviețuire ale puilor la naștere.
De obicei, doar doi pui supraviețuiesc până la finalul gestației, iar aceștia sunt deja bine hrăniți și au o lungime de aproximativ 1 m la naștere. Această strategie de supraviețuire este rar întâlnită în lumea animalelor și subliniază natura competitivă și adaptabilitatea rechinului-taur.
Video – Rechinul-taur (Carcharias taurus):
