Unul dintre cei mai iubiti conducatori ai Romaniei este Regele Ferdinand I, al carui nume complet este Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, fiind membru al dinastiei regale Hohenzollern-Sigmaringen. Nascut pe 24 august 1865, in orasul german Sigmaringen, este fiul Printului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen si a Infantei Antónia a Portugaliei, avand drept bunici din partea mamei pe regina Maria a II-a si pe regele Ferdinand al II-lea al Portugaliei. In luna noiembrie a anului 1888, dupa renuntarea tatalui sau si a fratelui sau mai mare, Wilhelm, la tron, este mostenitorul unchiului sau, Carol I al Romaniei. Prima vizita a sa in Romania a avut loc in anul 1884, pe cand avea 18 ani, iar dupa terminarea studiilor de stiinte politice si economice, in anul 1889, se stabileste in Bucuresti.
In anul 1893, Regele Ferdinand I se casatoreste cu Printesa Maria de Edinburgh, ai carei bunici erau regina Victoria a Marii Britanii si Tarul Alexandru al II-lea al Rusiei. Regina Maria a fost la fel de iubita, precum a fost regele, find extrem de apreciata pentru dragostea pe care a dovedit-o fata de poporul roman. Monarhul Romaniei, alaturi de sotia sa, Regina Maria, au avut trei fete si trei baieti, iar cel mai mare fiu, Carol, va ocupa pozitia de Rege al Romaniei la moartea tatalui sau, devenind Carol al II-lea al Romaniei.
Personalitatea Regelui Mihai este impresionanta, iar dupa cum il descrie Nicolae Iorga, “ca tanar….insusirea caracteristica a principelui Ferdinand era o extrema modestie amestecata cu o timiditate aproape chinuitoare”. Tot din descrierea lui Nicolae Iorga, aflam despre monarh care era o persoana extrem de politicoasa, care evita cu orice pret sa raneasca sentimentele cuiva, fiind iubitor de arta si de natura, “bland, fara egoism, cei ce-l cunosteau adanc il iubeau”. Inainte de a studia stiintele economice si politice, a fost doi ani in serviciul activ, unde facea practica la cazarma si pe camp, in calitate de sublocotenent in Regimentul I de Garda Imperiala de langa Berlin.
Ziua de 10 octombrie a anului 1914 este una extrem de importanta pentru romani, deoarece in aceasta zi, la varsta de 49 de ani, Regele Ferdinand I este incoronat, fiind ziua in care acesta promite sa fie “un om bun” si reuseste sa isi respecte promisiunea. Astfel, daca la 27 septembrie, 1914, romanii il pierd pe regele Carol I, in vremurile tulburi ale inceputului Primului Razboi Mondial, insa la scurt timp, in nepotul regelui Carol, romanii castiga unul dintre cei mai valorosi conducatori ai poporului roman, sub conducerea caruia s-a indeplinit idealul lui Mihai Viteazul de unire. Chiar daca Mihai Viteazul a fost doar pentru cateva luni “Domn al Ţării Romaneşti, Ardealului şi Moldovei”, dorinta de infaptuire a unirii nu a incetat niciodata sa existe in sufletul romanilor.
Dragostea Regelui Ferdinand I fata de Romania a fost atat de mare incat, din dorinta de a elibera Transilvania de sub dominatia austro-ungarilor si de a reda libertatea romanilor transilvaneni, care erau privati de drepturi, regele hotaraste, pe 14 august 1916, in Consiliul de Coroana, sa intre in razboi, insa alaturi de Franta, Imperiul Britanic si Imperiul Rus, care formau Antanta, si nu alaturi de Germania, care se afla in fruntea Puterilor Centrale. Prin aceasta hotarare, el lupta impotriva Austro-Ungariei, Imperiului Otoman, Bulgariei si Germaniei, dar si impotriva familiei sale, datorita gradului de rudenie cu familia imperiala care se afla la conducerea Germaniei. Desi aceasta horatarare a fost decisiva pentru formarea Romaniei Mari, a determinat o ruptura intre regele Ferdinand I si familia sa din Germania, care a hotarat sa-l renege.
Intrarea Romaniei in razboi a fost incununata de succes la inceput, reusind sa ii indeparteze pe austro-ungari, insa trupele romane au avut parte si de infrangeri, cum este cea de la Turtucaia, desfasurata pe 1-6 septembrie 1916, in care romanii au fost invinsi de trupele bulgare si germane. O alta infrangere a romanilor a avut loc la sfarsitul lunii septembrie si inceputul lunii octombrie, numita Batalia de la Flamanda. Trei victorii ale romanilor din Primul Razboi Mondial din anul 1917 sunt urmatoarele: batalia de la Marasti, de la Marasesti si de la Oituz.
Desi Romania trebuie sa lupte alaturi de Rusia, conform aliantei incheiate, regele Ferdinand I a vazut cum tara in fruntea careia se afla ramane singura in fata adversarilor, deoarece Rusia se retrage din razboi, prin pacea de la Brest-Litovsk. Schimbarile din interiorul Rusiei si succesul Revolutiei Bolsevice din 7 noiembrie, prin care bolsevicii, condusi de Vladimir Ilici Lenin, castiga puterea din Rusia au contribuit la semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk. Singura solutie pe care a vazut-o Romania a fost sa iasa si ea din razboi, prin acceptarea Pacii de la Bucuresti, desi monarhul tarii nu era incantat de aceasta solutie, mai ales ca prin aceasta pace Romania trebuia sa cedeze Cadrilaterul Bulgariei, si era nevoita sa renunte pe o perioada de 90 de ani la exploatarile petroliere in favoare Germaniei. Regele Ferdinand I nu a confirmat niciodata acest tratat de pace, iar din fericire el a fost valabil doar 6 luni.
In luna octombrie a anului 1918 a sosit randul Puterilor Centrale sa devina din ce in ce mai vulnerabile din punct de vedere al puterii militare, motiv pentru care Regele Ferdinand I intra din nou in razboi, pe data de 10 noiembrie 1918, cu o zi inainte de a se finaliza Primul Razboi Mondial. Dupa ce ungurii, condusi de bolsevicul Bela Kun sunt invinsi, romanii ocupa Budapesta si se intorc acasa invingatori, iar in frunte cu monarhul Romaniei trec victoriosi sub Arcul de Triumf, bucurand multimea de romani, indurerata dupa pierderile suferite in razboi.
Indeplinirea idealului regelui Ferdinand I si al tuturor romanilor de unire era tot mai aproape, motiv pentru care, pe data de 1 decembrie, la Marea Adunare Nationala, numita pentru a se intruni inca de pe 15 noiembrie, participa cei 1228 de delegati la lucrarile realizarii unirii. Alaturi de cei 1228 de delegati iau parte peste 100.000 de romani, veniti pentru a fi prezenti la realizarea actului de unire atat de mult dorit. Pe data de 14 decembrie, monarhului ii este inmanata Declaratia Unirii, acesta o accepta, prin semnarea unui decret, in care scrie: „tinuturile cuprinse în hotarîrea Adunarii Nationale de la Alba Iulia, de la 18 noiembrie/ 1 Decembrie 1918 sînt si ramîn de-a pururi unite cu Regatul Romaniei”.
Astfel, sub conducerea Regelui Ferdinand I, se formeaza Romania Mare, din teritoriul careia fac parte, in urma unirii, Transilvania, Bucovina, Banatul, Basarabia, Crisana si Maramuresul, fiind primul monarh al Romaniei Mari. In anul 1922, in cel mai potrivit oras al tarii noastre, la Alba Iulia, are loc la Catedrala Reintregirii Neamului, construita intre anii 1921-1922, incoronarea regelui si a reginei Maria, pe data de 15 octombrie, ca monarhi ai Romaniei Mari. Ca un simbol al unitatii nationale, Catedrala Reintregirii mai este numita si Catedrala Incoronarii.
O alta mare realizare a regelui Ferdinand I este reforma agrara pe care a realizat-o, in urma careia taranii au fost impropietariti cu pamant, indreptand nedreptatile existente, prin care taranii erau lipsiti de ce aveau ei mai de pret, pamantul. Familiile eroilor morti in razboi si veteranii de razoi au avut prioritate la primirea pamantului. Reforma agrara a avut un rol important in ”nivelarea sociala”, deoarece erau persoane care se aflau in posesia unor mari domenii agricole, de asemenea, viata taranilor s-a imbunatatit considerabil.
Dupa cum a martusit in ziua incoronarii sale, ca va fi “un om bun”, regele Ferdinand I, numit si “Lealul” , pe durata conducerii sale, a demonstrat o fidelitate si o dragoste aparte fata de poporul roman, fiind un “om bun” pana in anul 1927, atunci cand se stinge din viata, suferind de cancer intestinal. La cei 62 de ani ai sai, regele s-a aflat la conducerea tarii pe o perioada de 13 ani, in care s-a format Romania Mare, o tara foarte bine consolidata, care s-a dezvoltat foarte mult, fiind in stadiul cel mai inalt de dezvoltare care a fost atins pana in acea perioada. Cu toate ca a pozitionat Romania printre cele mai puternice tari din lume, regele a continuat sa se afle in functia de presedinte al Academiei Romane, pozitie pe care o ocupa din anul 1914, demonstrand nu doar dragoste si devotament fata de tara, ci si fata de stiinta si cultura. Regele Ferdinand I ramane in istoria neamului nostru drept “intregitorul” poporului roman si unul dintre cei mai de seama conducatori ai romanilor.
