Luna se afla la 384 403 kilometri distanta de Pamant. Aceasta este mult mai mica decat planeta noastra. Diametrul Lunii este de 3474 de kilometri, adica un sfert din diametrul Pamantului. Prin urmare, atractia gravitationala de pe suprafata Lunii este de numai 17% din cea de pe suprafata Pamantului. In timpul zilei, temperatura de pe suprafata Lunii ajunge pana la 107 grade Celsius, iar in timpul noptii aceasta ajunge pana la -153 de grade Celsius. Luna se roteste in jurul axei sale in acelasi timp necesar pentru finalizarea unei orbite in jurul Pamantului. Acest lucru inseamna ca una din fetele sale este orientate in permanenta spre Pamant. Fata intunecata a Lunii a fost observata abia in 1959, cand sonda ruseasca Luna 3 a trecut prin spatele Lunii.

Relieful lunar este dominat de cratere de impact si activitate vulcanica extrem de veche. Luna nu are atmosfera, clima sau procese geologice recente. Pe Luna exista aproximativ jumatate de milion de cratere cu diametre mai mari de un kilometru. Cel mai mare crater din sistemul solar este bazinul Polul Sud-Aitken, care se afla pe partea cealalta, intre Polul Sud si ecuator. Acesta are diametrul de 2240 de kilometri si adancimea de 13 kilometri. Cele mai inalte caracteristici de pe Luna se gasesc la nord-est de bazinul Polul Sud-Aitken. O teorie sugereaza ca acesti munti s-ar fi putut forma atunci cand au fost aruncate resturile de la impactul care a produs bazinul Polul Sud-Aitken. Zone muntoase asemanatoare au fost gasite in apropierea altor bazine de impact.

Citește și:  Ce stim despre Calendarul Gregorian?
Crater de pe luna, Foto: lunarnetworks.blogspot.com
Crater de pe luna, Foto: lunarnetworks.blogspot.com

Pe partea indreptata catre Pamant, observatorii aflati la sol pot vedea campii lunare intinse. Oamenii din vechime au descris aceste campii ca “maria”, care provine din latina si inseamna “mari”. Acum stim ca acestea sunt bazine intinse de lava bazaltica solidificata. In multe cazuri, fluxurile de lava s-au revarsat in bazine de impact si mai vechi. Exista foarte putine campii de lava in partea intunecata a Lunii.

Desi misiunile Apollo au contribuit la descoperirea Lunii, cea mai mare parte din cartografierea riguroasa a acesteia cu ajutorul instrumentelor moderne a avut loc in timpul misiunii Clementine din anul 1994. Clementine a fost un proiect comun pus in aplicare de NASA si Organizatia Strategica a Apararii. Obiectivul misiunii a fost testarea senzorilor si a componentelor navei spatiale in expunerea prelungita la mediul din spatiu si, deaesemenea, formularea unor observatii stiintifice asupra Lunii si a asteroidului 1620 Geographos. Misiunea Clementine a descoperit ca cele patru regiuni montane de pe marginea unui crater de la Polul Nord al Lunii se afla permanent in lumina soarelui. Aceasta a confirmat, de asemenea, ca ar putea exista apa inghetata in adancurile umbrite ale craterelor polare. Prezenta apei ar putea fi de nepretuit pentru viitoarele misiuni spatiale.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.