Nu prea multa lume a avut ocazia sa aprecieze literatura poloneza, care este inca frumoasa si plina de talent.
Ne putem gandi la operele poloneze ca fiind dure, naturaliste, cu inclinatii temperamentale.
Wladyslaw Stanislaw Reymont a fost de foarte multe ori respins de catre redactorii revistelor. Operele sale au fost considerate mult prea realiste pentru acea vreme. A fost vazut de criticii literari drept un “evazionist la modul mistic”.
De fapt operele reymontiene sunt pline de optimism, el a crezut intr-o lume mai buna care trebuia sa apara. Desi a urat tot ce a insemnat la acea vreme societate contemporana, Reymont a putut sa vada un viitor mai luminos, unde oamenii aveau ocazia sa isi dezlantuie arta creatoare.
S-a nascut in satul Kobiele, Polonia in data de 7 mai 1867. In 1870 Polonia incepea sa renasca prin emanciparea femeilor, culturalizarea maselor, egalitatea intre oameni. Toti oamenii de cultura ai Poloniei erau condusi de o ideologie pozitivista, chiar si H. Sienkiewicz, E. Orzeszkowa, B.Prus sau M. Konopnicka.
Reymont nu a fost un elev bun, studios, cum au fost cam toti oamenii de cultura. Lui nu i-a placut viata de scolar, iar in 1880 a fost expediat la Varsovia sa invete o meserie, si anume croitorie. Reuseste sa treaca examenul la scoala de meserii prezentand un frac cusut de mana. Dupa ce a fugit din Jakimowicz, politia ii stabileste domiciulul pentru un an in satul natal.
Reymont a fost un copil zgomotos care nu se putea acomoda, conforma dupa reguli si principii. Fuge si din casa parinteasca pentru a face parte dintr-o trupa de teatru.
Activitatea literara si-o incepe in 1890 cand lucra la caile ferate. Prima sa lucrare publicata a fost “In Ajunul Craciunului” in ziarul Mysl.1893 a fost concediat de la caile ferate si isi incepe colaborarea cu revista Glos, publicand nuvela Moartea.
Primul sau roman a fost o reactie impotriva filistinismului burgheziei. “Comedianta” a fost publicat in anul 1895 in ziarul Kurier Codzienny. O continuare a romanului apare cu un an mai tarziu, “Framantari” apare in Biblioteca Warszawska.
Pe vremea cand H Sienkiewicz publica romanul Quo Vadis, Reymont lucra la “Pamantul fagaduintei”, fresca poporanista.
Ceva mai tarziu, scriitorul polonez va suferi un grav accident si va ramane cu traumatisme serioase care ii vor afecta sanatatea multa vreme.
In 1909 publica lucrarea “Visatorul”. Reprezinta mai mult o reactie impotriva lipsei de perspective, antrenamente si impotriva unei vieti lipsite de sens.
In 1918 se termina Primul Razboi Mondial, iar la 7 noiembrie Polonia isi recapata independenta. Reymont publica in acelasi an o lucrare elogiu pentru cele petrecute, “Ultimul seism al Republicii”.
Din 1921 viata lui Reymont ia o alta intorsatura. Starea de sanatate a scriitorului polonez incepe sa se agraveze, inima lui devine din ce in ce mai slabita. Incepe sa isi petreaca timpul in bazine balneoclimaterice din Franta si Italia.
A fost propus pentru Premiul Nobel pentru literatura in anul 1924. Desi in acelasi an au candidat scriitori mult mai cunoscuti decat el precum Thomas Mann, Thomas Hardy, M. Gorki, B. Ibanez sau Deledda, Premiul Nobel il primeste Reymont pentru epopeea “Taranii”.
Fara acest premiu, Reymont nu ar fi reusit niciodata sa iasa din anonimatul polonez. Epopeea taranimii a inceput sa fie tradusa in foarte multe limbi, intrand astfel in patrimoniul literaturii universale, cu atat mai mult cu cat a fost ales dintre doi mari scriitori precum Mann si Hardy.
Acelasi lucru s-a intamplat si cu Spitteler sau cu Yeats.
Intreaga opera a lui Reymont este o intrepatrundere de orbite estetice. Atat creatia romaneasca cat si cea nuvelistica il demonstreaza, il arata ca pe un artist prestigios care merge in mare parte pe linii simboliste, naturaliste si realiste in acelasi timp.
Scriitorul a trait in perioada in care Polonia cunostea probleme cu independenta nationala, intr-o tragedie in care tara sa era cotropita de mai bine de un secol de catre Austria, Prusia si Rusia.
Pe parcursul Primului Razboi Mondial, Reymont termina “Anul 1794”. Trebuia sa fie un proiect in care el prezenta dorinta, incercarile dure ale poporului si mai ales ale armatei poloneze de a-si castiga independenta.
A fost un mare simpatizant al taranimii. In perioada in care a calatorit in America intentiona sa scrie un roman in patru volume in care vorbeasca despre viata grea, dura a taranilor din Polonia care au fugit in America.
Opera s-a din pacate nu a fost terminata. Starea lui de sanatate era din ce in ce mai subreda. Boala de inima nu i-a permis sa termine “Dintr-un cuib taranesc”.
A murit pe 25 decembrie 1925 la Varsovia. A fost inmormant in locul in care isi planuise multe din ideile care l-au adus catre un succes literar universal, catedrala Sf. Ioan.
In literatura noastra, unul din admiratorii lui Reymont este, cu siguranta, Liviu Rebreanu!
