Rhamphorhynchus, un pterosaur impresionant din Jurasicul superior, este cunoscut pentru coada sa lungă și aripile mari, care îi ofereau o capacitate excelentă de planare.
Descoperirea fosilelor și semnificația acestora
Rhamphorhynchusul era un dinozaur zburator cu coada lunga care a trait in era Mezozoica, in perioada Jurasicului superior. Ramasitele fosile ale acestui animal preistoric au fost descoperite in Germania, la inceputul sec. al XIX-lea, iar pentru prima data a fost descris de catre paleontologul C. E. Hermann von Meyer, in anul 1847 si a fost numit Rhamphorhynchus muensteri.
Deoarece au fost descoperite mai multe schelete atat in Germania, Anglia cat si in Tanzania, care prezentau dimensiuni diferite, s-a ajung la concluzia ca acestea apartineau unor exemplare ce aveau varste diferite, de la pui la adulti, iar pe de alta parte s-a emis ipoteza ca ar fi existat mai multe specii de Rhamphorhynchus, mai exact un numar de 21 de specii ale acestui gen.
Caracteristicile fizice ale Rhamphorhynchus
Pe baza analizei celui mai mare schelet de Rhamphorhynchus gasit pana in prezent, s-a estimat lungimea acestui dinozaur ca fiind de 1,26 m, greutatea de 2 kg si deschiderea aripilor de 0,5-1,8 m.
Dinozaurul Rhamphorhynchus avea o coada lunga care era de trei ori mai mare decat trunchiul si era prevazuta la final cu o formatiune terminala de forma ovala la exemplarele mai tinere si de forma triunghiulara la exemplarele adulte, cu rol de carma. Corpul era acoperit cu blana deasa, de culoare deschisa, care avea rolul sa-l protejeze de frig si sa-i asigure un camuflaj bun.
De asemenea, corpul era incalzit de la caldura soarelui in timpul cand dinozaurul isi tinea aripile deschise. Pielea era strabatuta de vase sanguine, de tesuturi musculare care aveau rol in reglarea temperaturii corpului. Se pare ca aripile s-au dezvoltat din membrele anterioare (dupa cum considera cercetatorii), patagiul se intindea prin cel de-al patrulea deget mai lung si ajungea pana la membrele posterioare, lasand libere doar labele acestora, prevazute cu gheare ascutite.
Craniul era subtire si lung, cu falcile arcuite in sus, prevazute cu dinti foarte ascutiti, astfel ordonati incat treceau unii pe langa altii, si care prin inchiderea gurii reuseau sa zdrobeasca pestii sau insectele cu care se hranea.
Rolul aripilor și cozii în zborul lui Rhamphorhynchus
Datorita anvergurii mari a aripilor, acest dinozaur reusea sa planeze foarte usor in zbor, iar pe sol sa adopte atat mersul biped cat si patruped. Probabil ca acest dinozaur avea un lob anterior al creierului care era bine dezvoltat si care il ajuta sa-si coordoneze foarte bine miscarile in zbor. Pe sol se misca mai greoi, membrele sale fiind destul de slabe, insa in zbor avea capacitatea sa atinga o viteza mare si apoi sa se lase purtat de vant.
Dinozaurul Rhamphorhynchus face parte din ordinul Pterosauria, familia Rhamphorhynchidae.
Descoperirea fosilelor și semnificația paleontologică
Primele fosile de Rhamphorhynchus au fost descoperite în Germania, în faimoasele cariere de calcar de la Solnhofen, o zonă cunoscută pentru conservarea remarcabilă a scheletelor preistorice. În anul 1847, paleontologul C. E. Hermann von Meyer a descris această specie, bazându-se pe un schelet aproape complet.
Descoperirile ulterioare în Anglia și Tanzania au confirmat existența mai multor specii în cadrul acestui gen, sugerând o diversitate mare a pterosaurilor în Jurasicul superior. Fosilele bine conservate permit cercetătorilor să studieze detalii anatomice, inclusiv structura aripilor și configurația dinților, oferind indicii valoroase despre comportamentul și dieta acestor reptile zburătoare.
