Decizia de a vizita Roma a venit, cumva, de la sine după o vacanţă plăcută, petrecută pe malul lacului Como din Italia, când am prins drag de locurile descoperite acolo. Am hotărât că vreau să mă reîntorc în această ţară şi să mai explorez şi alte colţuri de frumuseţe pe care le oferă cu atâta generozitate.
Deşi este o capitală extrem de turistică, Roma nu şi-a pierdut din farmec – cel puţin asta a fost concluzia mea când am ajuns în oraşul de pe şapte coline. Roma e atât de eterogenă, încât cred că e imposibil să nu găseşti măcar un lucru pe placul sufletului tău. Mi s-a părut uimitor să văd maşini şi scutere trecând cu viteză pe lângă ruinele unor clădiri şi statui vechi de mii de ani. Traficul se desfăşoară, într-adevăr, într-un ritm nebun, însă dacă vrei să guşti un pic de linişte, poţi alege să te plimbi prin cartierele de case unde domneşte calmul.
Prima seară petrecută la Roma a fost memorabilă şi datorită unei experienţe culinare tipic italiană, într-o trattoria de familie unde s-a nimerit să fim singurii străini într-o mare de italieni vorbăreţi. Ţin minte că am mâncat nişte fructe de mare la grătar delicioase, într-o atmosferă ticsită de veselie şi bună dispoziţie. Întreaga săptămână a continuat în acelaşi registru al autenticului italian, astfel că vacanţa la Roma a însemnat pentru mine multe surprize şi momente de „wow”, iar toate acestea mi-au oferit o altă perspectivă asupra conceptului de frumuseţe.
În zonele centrale, cât vezi cu ochii, mişună grupuri de turişti de toate vârstele şi naţionalităţile, cu nelipsitele lor aparate foto sau tablete de ultimă generaţie, încercând să fure măcar un pic din magia acestui oraş. Cu sau fără ghid, peste tot vezi feţe uimite şi entuziasmate, în căutarea unghiului perfect pentru a imortaliza o amintire de neuitat.
În Roma, nu ai nevoie de hartă, poţi, pur şi simplu, să mergi pe jos în orice direcţie şi, la un moment dat, cu siguranţă vei da peste Colosseum, Fontana di Trevi, Columna lui Traian sau alt monument de artă. Bocca della verita şi Lupoaica le-am descoperit întâmplător, căci se pare că la Roma atracţiile celebre sunt semnalizate cel mai bine de mulţimea de turişti, mai degrabă decât de indicatoare. Însă Roma nu se reduce la obiectivele turistice care au consacrat-o şi cred că e păcat să ajungi aici şi să nu te pierzi pe străzile pline de farmec. Ar fi ca şi cum te-ai afla la cel mai bun restaurant şi ai alege să consumi doar un aperitiv, deşi ţi-e foame, pentru că nu ai răbdare să citeşti următoarele pagini ale meniului.
Pentru mine, Roma e un adevărat muzeu în aer liber, plus o suită de lecţii de cultură, arhitectură, gastronomie şi stil de viaţă. Plimbându-te pe străzile ei, la întâmplare, ai ocazia să înveţi mai multe decât dintr-un muzeu obişnuit. Datorită istoriei sale bogate, în acest oraş se împletesc stiluri de clădiri şi construcţii foarte diverse, clasice, baroce, moderne, gotice etc.. Roma e dovada vie că diferitele stiluri arhitecturale pot coexista armonios. Fiecare clădire are personalitatea ei şi este împodobită cu decoraţiuni, statui sau basoreliefuri ornamentale. Există şi atracţii controversate, ca de exemplu Il Vittoriano sau „Maşina de scris”, cum o numesc romanii, o clădire masivă situată în Piazza Venezia. Contururile ei se pot zări de departe, fiind un bun reper, în caz că ai rătăcit drumul. Nu este foarte apreciată de italieni, care o consideră prea opulentă, însă oferă o privelişte frumoasă asupra centrului aglomerat al oraşului.
Bisericile sunt adevărate capodopere atât în interior, cât şi în afară, cu faţade foarte diverse, inconfundabile. Statuile şi fântânile care împodobesc piaţetele (şi chiar intersecţiile) nu au cum să te lase indiferent. Grupurile statuare răspândite peste tot în oraş, mai mult sau mai puţin cunoscute, au forme atât de inedite, încât imediat te fac curios să le afli povestea. Statuile de la fântânile din Piazza Navona mi s-au părut cele mai reuşite, prin dramaticul lor, iar simplul fapt de a fi în această piaţă e o experienţă de neuitat. Sunt tare curioasă cum arată piaţa la primele ore ale dimineţii, când e lume puţină sau deloc, iar soarele de-abia îşi face curaj să răsară. Nu am avut ocazia să o vizitez în această perioadă a zilei, dar probabil că seamănă cu o scenă de film.
Roma e plină de secrete şi de locuri ascunse care merită să fie descoperite. Locuri simple, unde nu se înghesuie turiştii şi unde îţi poţi trage sufletul, savurând clipa cu mai mare poftă. Arco degli Acetari, o intrare în curtea unei case, o băncuţă de lângă mica biserică, ascunsă lângă cartierul evreiesc, un parc simplu, la înălţime, de unde poţi să priveşti acoperişurile clădirilor şi agitaţia de pe stradă – sunt doar câteva dintre locurile descoperite de mine în minunata Roma. Clădirile vechi, scorojite, sunt împodobite cu flori şi trezite, astfel, la viaţă, fiind transformate în osterii sau pizzerii.
Sunt un mare fan al panoramelor, iar Roma a fost o încântare din acest punct de vedere. Situată pe şapte dealuri, oferă multe puncte înalte, atât naturale, cât şi clădiri, de unde poţi avea o privelişte cuprinzătoare asupra orizontului şi poţi număra turlele bisericilor sau chiar să vezi de departe San Pietro. Din inima Romei, Vaticanul, cel mai mic stat de pe întreg globul, deschide porţile unei lumi deopotrivă admirate şi controversate, iar basilica San Pietro se înalţă mândră în mijlocul celebrei pieţe. Dacă te încumeţi, poţi alege să nu iei liftul şi să urci pe scări până în vârf, unde eşti recompensat cu o panoramă superbă asupra Grădinilor Papale şi a micului stat, dar şi asupra clădirilor Romei.
Ce am învăţat din această vacanţă romană?
Frumuseţea se află peste tot în jurul nostru, dar, de cele mai multe ori, suntem prea preocupaţi de problemele zilnice, ca să o vedem sau să o recunoaştem. Nu mai avem răbdare să privim detaliile şi să le ascultăm istoria pentru a înţelege ce vor să ne spună, ci le aruncăm doar o privire în treacăt, în căutarea unor forme văzute deja de sute de ori în fotografii. Nu mai cunoaştem, ci recunoaştem. Roma ţi se poate arăta în toată splendoarea ei, dacă ai răbdare să o descoperi şi să-i vezi sufletul, dincolo de faţa ridată de vreme pe care o afişează în unele zone. Şi asta e valabil cam pentru majoritatea oraşelor şi locurilor.
Personal, Roma mi-a deschis ochii spre frumuseţea detaliilor şi spre esteticul ascuns dincolo de urât. N-am aruncat nicio monedă în Fontana di Trevi, dar sunt sigură că ,la un moment dat, mă voi întoarce în acest oraş, în căutare de noi secrete şi poveşti.
